Psalmii 141

Un psalm al lui David.

1. Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!

2. Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

3. Doamne, pune strajă gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele!

4. Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea, şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5. Să mă lovească cel drept, căci arată îndurare! Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!

6. Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor, vor da atenţie cuvintelor mele plăcute.

7. Cum arată pământul arat şi brăzdat, aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.

8. Eu însă spre Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!

9. Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.

10. Fie ca cei răi să se prindă în cursele lor, iar eu să scap!