Psalmii 142

O cântare a lui David.

1. Glasul meu pe Domnul Îl cheamă, glasul meu la Domnul caută milă.

2. Îmi vărs cererea înaintea Lui, îmi fac cunoscut necazul înaintea Lui.

3. Când duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoşti cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse.

4. Priveşte la dreapta şi ia aminte că nu este nimeni care să-mi ajute! Am rămas fără adăpost şi nu este nimeni căruia să-i pese de mine!

5. Te chem, Doamne, zicând: „Tu eşti adăpostul meu, moştenirea mea pe pământul celor vii!“

6. Ascultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăveşte-mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine!

7. Scoate-mă din temniţă şi-Ţi voi lăuda Numele! Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine.