Faptele apostolilor 20

Pavel în Macedonia.

1. Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia.

2. A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

3. unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4. Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihic şi Trofim din Asia.

5. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

6. Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.

Învierea lui Eutih.

7. În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.

8. În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi.

9. Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.

10. Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“

11. Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.

12. Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.

Pavel la Milet.

13. Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.

14. Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene.

15. De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

16. Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

Cuvântarea de rămas bun.

17. Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii bisericii.

18. Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

19. slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

20. N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case,

21. şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus.

22. Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo;

23. doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24. Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25. Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia.

26. De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27. Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!

28. Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu!

29. Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma;

30. şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

31. De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi!

32. Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi!

33. N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui.

34. Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine.

35. În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

36. După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat.

37. Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult.

38. Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.