Zaharia 2

1. Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un om cu o funie de măsurat în mâna lui.

2. Şi eu am spus: „Unde te duci?“ Şi el mi-a zis: „Să măsor Ierusalimul, ca să văd care este lăţimea lui şi care este lungimea lui“.

3. Şi, iată, îngerul care vorbea cu mine a ieşit şi un alt înger i-a venit în întâmpinare

4. şi i-a zis: „Aleargă, vorbeşte tânărului acestuia, spunând: «Ierusalimul va fi locuit ca nişte cetăţi fără ziduri, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor din el»“.

5. „Şi Eu“, zice Domnul, „îi voi fi un zid de foc de jur-împrejur şi voi fi gloria lui în mijlocul lui“.

6. „Vai, vai! fugiţi din ţara de la nord“, zice Domnul, „pentru că Eu v-am risipit ca pe cele patru vânturi ale cerurilor“, zice Domnul.

7. „Ah! scapă, Sioane, tu, care locuieşti cu fiica Babilonului!“

8. Pentru că aşa zice Domnul oştirilor: „După glorie m-a trimis El la naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Săi.

9. „Pentru că, iată, Îmi voi scutura mâna peste ele şi vor ajunge de pradă celor care le slujeau“. Şi veţi cunoaşte că Domnul oştirilor m-a trimis.

10. „Cântă şi bucură-te, fiică a Sionului, pentru că, iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău“, zice Domnul.

11. Şi multe naţiuni se vor alipi de Domnul în ziua aceea. „Şi Îmi vor fi popor; şi Eu voi locui în mijlocul tău“ şi vei cunoaşte că Domnul oştirilor m-a trimis la tine.

12. Şi Domnul va moşteni pe Iuda ca partea Lui de moştenire în ţara sfântă şi din nou va alege Ierusalimul.

13. Orice făptură să tacă înaintea Domnului, pentru că El S-a ridicat din locuinţa Lui cea sfântă.