Zaharia 11

1. ✸ Deschide-ţi, Libanule, porţile, ca focul să-ţi mistuie cedrii!

2. Urlă, chiparosule! pentru că a căzut cedrul, pentru că cei măreţi sunt despuiaţi. Urlaţi, stejari ai Basanului! pentru că a fost dată jos pădurea cea deasă.

3. Un glas de urlet al păstorilor! – pentru că gloria lor este pustiită; un glas de răcnet de lei tineri – pentru că mândria Iordanului este nimicită.

4. Aşa zice Domnul Dumnezeul meu: „Paşte oile de înjunghiere,

5. pe care le înjunghie stăpânii lor fără a fi socotiţi vinovaţi; şi cei care le vând zic: «Binecuvântat fie Domnul, pentru că m-am îmbogăţit!» Şi păstorii lor nu le cruţă.

6. Pentru că nu voi mai cruţa pe locuitorii ţării“, zice Domnul. „Şi, iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său şi în mâna împăratului său; şi vor sfărâma ţara, şi nu-i voi scăpa din mâna lor“.

7. Şi am păscut oile de înjunghiere, în adevăr pe cele sărace din turmă! Şi mi-am luat două toiege; pe unul l-am numit „Frumuseţe“ şi pe celălalt l-am numit „Legături“; şi păşteam turma.

8. Şi într-o lună i-am nimicit pe cei trei păstori; pentru că sufletul meu era chinuit de ei şi, de asemenea, sufletul lor s-a dezgustat de mine.

9. Şi am zis: „Nu vă voi mai paşte! Ce moare să moară şi ce piere să piară şi cele care vor rămâne să-şi mănânce carnea una alteia“.

10. Şi mi-am luat toiagul „Frumuseţe“ şi l-am frânt, ca să rup legământul meu pe care l-am făcut cu toate popoarele.

11. Şi s-a rupt în ziua aceea: şi astfel, cei săraci ai turmei care luau seama la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului.

12. Şi le-am zis: „Dacă este bine în ochii voştri, daţi-mi plata; iar dacă nu, nu mi-o daţi“. Şi mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi.

13. Şi Domnul mi-a zis: «Aruncă-l olarului: un preţ frumos cu care am fost preţuit de ei!“ Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului, în casa Domnului.

14. Şi mi-am frânt toiagul al doilea, „Legături“, ca să rup înfrăţirea dintre Iuda şi Israel.

15. Şi Domnul mi-a zis: „Ia-ţi şi uneltele unui păstor nebun.

16. Pentru că, iată, voi ridica în ţară un păstor care nu va cerceta pe cele gata să piară, nici nu va căuta pe cea rătăcită; nici nu va vindeca pe cele rănite, nici nu va paşte pe cele sănătoase, ci va mânca şi carnea celor îngrăşate şi le va rupe copitele în bucăţi.

17. Vai de păstorul cel netrebnic, care părăseşte turma! Sabia va fi peste braţul lui şi peste ochiul lui cel drept; braţul lui se va usca de tot şi ochiul lui cel drept se va întuneca de tot“.