2 Cronici 30

Prăznuirea Paştelor.

1. Şi Ezechia a trimis la tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase, să vină la casa Domnului, la Ierusalim, să sărbătorească Paştele Domnului Dumnezeului lui Israel.

2. Şi împăratul s-a sfătuit cu căpeteniile lui şi cu toată adunarea, la Ierusalim, să sărbătorească Paştele în luna a doua;

3. pentru că n-au putut să-l sărbătorească la timpul rânduit, pentru că nu se sfinţiseră destui preoţi şi poporul nu se adunase încă la Ierusalim.

4. Şi lucrul a fost drept în ochii împăratului şi în ochii întregii adunări.

5. Şi au hotărât să facă un anunţ în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină să sărbătorească Paştele Domnului Dumnezeului lui Israel, la Ierusalim: pentru că de mult nu le sărbătoriseră cum era scris.

6. Şi alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului şi a căpeteniilor sale în tot Israelul şi Iuda şi, după porunca împăratului, ziceau: „Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, şi El Se va întoarce la rămăşiţa care a scăpat dintre voi din mâna împăraţilor Asiriei.

7. Şi nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor, încât i-a dat pustiirii, aşa cum vedeţi.

8. Şi nu vă înţepeniţi grumazurile ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului şi veniţi la locaşul Lui cel sfânt pe care l-a sfinţit pentru totdeauna şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, ca să se întoarcă de la voi aprinderea mâniei Sale.

9. Pentru că, dacă vă veţi întoarce la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă înaintea celor care i-au luat captivi şi se vor întoarce în ţara aceasta: pentru că Domnul Dumnezeul vostru este milos şi îndurător şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă veţi întoarce la El“.

10. Şi alergătorii au trecut din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi a lui Manase, până la Zabulon; dar au râs de ei şi şi-au bătut joc de ei.

11. Totuşi, unii bărbaţi din Aşer şi din Manase şi din Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim.

12. Şi mâna lui Dumnezeu a fost peste Iuda şi le-a dat aceeaşi inimă, ca să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.

13. Şi s-a adunat mult popor la Ierusalim ca să ţină sărbătoarea Azimelor în luna a doua: o foarte mare adunare.

14. Şi s-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim şi au îndepărtat toate altarele tămâiei şi le-au aruncat în pârâul Chedron.

15. Şi au înjunghiat paştele la paisprezece ale lunii a doua; şi preoţii şi leviţii s-au ruşinat de ei înşişi şi s-au sfinţit; şi au adus arderile-de-tot în casa Domnului.

16. Şi au stat la locul lor, după obiceiul lor, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoţii au stropit sângele luat din mâna leviţilor.

17. Pentru că erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, de aceea leviţii au luat asupra lor înjunghierea paştelor pentru oricine nu era curat, ca să-i sfinţească Domnului;

18. pentru că o mulţime din popor, mulţi din Efraim şi din Manase, din Isahar şi din Zabulon nu se curăţiseră şi au mâncat paştele altfel decât era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să ierte fiecăruia

19. care şi-a îndreptat inima să caute pe Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi, deşi nu potrivit curăţirii sfântului locaş“.

20. Şi Domnul a ascultat pe Ezechia şi a vindecat pe popor.

21. Şi fiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au ţinut sărbătoarea Azimelor şapte zile, cu mare bucurie; şi leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul zi de zi cu instrumente de laudă Domnului.

22. Şi Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor care aveau pricepere în cunoştinţa bună a Domnului. Şi au mâncat porţia rânduită în cele şapte zile, aducând jertfe de pace şi înălţând pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

23. Şi toată adunarea s-a sfătuit să ţină alte şapte zile; şi au ţinut cele şapte zile, cu bucurie.

24. Pentru că Ezechia, împăratul lui Iuda, a dat adunării ca dar ridicat o mie de boi şi şapte mii de oi; şi căpeteniile au dat adunării o mie de boi şi zece mii de oi; şi un mare număr de preoţi s-au sfinţit.

25. Şi toată adunarea lui Iuda s-a bucurat, şi preoţii şi leviţii şi toată adunarea care venise din Israel şi străinii care veniseră din ţara lui Israel şi cei care locuiau în Iuda.

26. Şi a fost mare bucurie în Ierusalim, pentru că, din zilele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu fusese aşa ceva în Ierusalim.

27. Şi preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul; şi glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor s-a suit până la locuinţa Sa cea sfântă, în ceruri.