Romani 11

Orbirea lui Israel.

1. Spun deci: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Pentru că şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

2. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă lui Dumnezeu împotriva lui Israel:

3. „Doamne, au omorât pe profeţii Tăi, au surpat altarele Tale; şi eu am rămas singur şi-mi vor viaţa!“

4. Dar ce-i spune răspunsul divin? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“.

5. Astfel deci, şi în timpul de acum este o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.

6. Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har.

7. Ce este deci? Ceea ce caută Israel, nu a obţinut; iar cei aleşi au obţinut, şi ceilalţi au fost împietriţi,

8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua aceasta“.

9. Şi David spune: „Masa lor să le fie ca o cursă şi ca o capcană şi ca un prilej de poticnire şi ca o răsplată pentru ei;

10. să li se întunece ochii, ca să nu vadă; şi îndoaie-le spatele întotdeauna!“

Înştiinţarea Neamurilor.

11. Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greşeala lor, a venit mântuire pentru naţiuni, ca să-i provoace la gelozie.

12. Dacă însă greşeala lor este o bogăţie a lumii şi paguba lor, o bogăţie a naţiunilor, cu cât mai mult este plinătatea lor?

13. Pentru că vouă vă vorbesc, naţiunilor: Întrucât eu sunt apostol al naţiunilor, îmi glorific slujba mea;

14. poate, în vreun fel, îi voi provoca la gelozie pe cei care sunt carnea mea şi îi voi salva pe unii dintre ei.

15. Pentru că, dacă lepădarea lor este împăcare a lumii, ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?

16. Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, plămădeala de asemenea; şi, dacă rădăcina este sfântă, ramurile de asemenea.

17. Iar dacă unele dintre ramuri au fost rupte şi tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele şi ai devenit împreună-părtaş al rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18. nu te lăuda faţă de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe tine.

19. Vei spune deci: „Au fost rupte ramurile, ca să fiu altoit eu“.

20. Bine: au fost rupte prin necredinţa lor, şi tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te:

21. pentru că, dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

22. Priveşte deci la bunătatea şi la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut şi bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.

23. Şi ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

24. Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi, împotriva firii, ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult acestea, care sunt ramuri fireşti, vor fi altoite în propriul lor măslin?

Tot Israelul va fi mântuit.

25. Pentru că nu doresc să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu fiţi înţelepţi în voi înşivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea naţiunilor;

26. şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacov.

27. Şi acesta este legământul din partea Mea pentru ei, când voi înlătura păcatele lor“.

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, din cauza voastră; dar, în ce priveşte alegerea, sunt preaiubiţi, datorită părinţilor.

29. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

30. Pentru că, după cum şi voi odinioară n-aţi crezut în Dumnezeu, iar acum, prin necredinţa acestora, aţi primit îndurare,

31. tot aşa şi aceştia n-au crezut acum în îndurarea dată vouă, ca să primească şi ei îndurare.

32. Pentru că Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necredinţă, ca să arate îndurare tuturor.

33. O, adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!

34. Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost sfătuitorul Lui?

35. sau cine I-a dat Lui întâi, şi să-i fie răsplătit?“

36. Pentru că din El şi prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.