Psalmii 90

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

1. Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră din generaţie în generaţie.

2. ✡ Mai înainte de a se fi născut munţii şi ca Tu să fi format pământul şi lumea, din eternitate în eternitate Tu eşti Dumnezeu.

3. Tu îl întorci pe om în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!“

4. Pentru că o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă în noapte.

5. Îi duci ca un torent; sunt ca un somn – dimineaţa sunt ca iarba care înverzeşte:

6. dimineaţa înfloreşte şi înverzeşte, seara este tăiată şi se usucă.

7. ✡ Pentru că suntem mistuiţi de mânia Ta şi înspăimântaţi de furia Ta.

8. Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta, păcatele noastre ascunse în lumina feţei Tale.

9. Pentru că toate zilele noastre trec sub mânia Ta; ne sfârşim anii ca un gând.

10. Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani şi dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuşi mândria lor este durere şi deşertăciune; pentru că trec repede şi noi zburăm.

11. Cine cunoaşte puterea mâniei Tale şi furia Ta, potrivit cu temerea de Tine?

12. Învaţă-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.

13. ✡ Întoarce-Te, Doamne, până când? Şi întoarce-Te cu privire la slujitorii Tăi.

14. Satură-ne dimineaţa de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre.

15. Bucură-ne, tot atâtea zile cât ne-ai întristat, tot atâţia ani cât am văzut răul.

16. Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta, şi fiilor lor măreţia Ta.

17. Şi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie peste noi; şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre peste noi; da, lucrarea mâinilor noastre, întăreşte-o.