Psalmii 78

O cântare a lui Asaf.

1. Ascultă, poporul meu, legea mea; pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele.

2. Îmi voi deschide gura în parabolă, voi vesti lucruri ascunse de demult,

3. pe care le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care ni le-au istorisit părinţii noştri.

4. Nu le vom ascunde de fiii lor, vom istorisi generaţiei care va veni laudele Domnului şi puterea Lui şi lucrările Lui minunate pe care le-a făcut.

5. ✡ Pentru că El a aşezat o mărturie în Iacov şi a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinţilor noştri să le aducă la cunoştinţă fiilor lor,

6. pentru ca generaţia care va veni, fiii care se vor naşte, să le cunoască, să se ridice şi să le istorisească fiilor lor;

7. şi să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi să nu uite faptele lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui;

8. şi să nu fie ca părinţii lor, o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a întărit inima şi al cărei duh nu a fost credincios faţă de Dumnezeu.

9. ✡ Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgând cu arcul, au dat înapoi în ziua luptei.

10. N-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi au refuzat să umble în legea Lui;

11. şi au uitat faptele Sale şi lucrările Sale minunate pe care li le arătase.

12. ✡ Sub privirile părinţilor lor a făcut minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoanului.

13. A despicat marea şi i-a făcut să treacă; şi a făcut apele să stea ca o grămadă;

14. şi i-a condus ziua cu un nor şi toată noaptea cu o lumină de foc.

15. A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug;

16. şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă ape ca râuri.

17. ✡ Totuşi, ei au continuat să păcătuiască împotriva Lui, să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.

18. Şi L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după pofta lor;

19. şi au vorbit împotriva lui Dumnezeu; au spus: „Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?“

20. Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri. „Ar putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne pentru poporul Său?“

21. ✡ De aceea, Domnul a auzit şi S-a mâniat şi focul s-a aprins împotriva lui Iacov şi mânia, de asemenea, s-a ridicat împotriva lui Israel,

22. pentru că n-au crezut în Dumnezeu şi nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.

23. Totuşi, El a poruncit norilor de sus şi a deschis uşile cerurilor;

24. şi a plouat peste ei mană, ca să mănânce, şi le-a dat grâul cerurilor:

25. omul a mâncat pâinea celor puternici; le-a trimis hrană din belşug.

26. ✡ El a făcut să sufle în ceruri vântul de răsărit şi, prin puterea Sa, a adus vântul de sud;

27. şi a plouat carne peste ei ca pulberea, şi păsări înaripate ca nisipul mării;

28. şi le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuinţelor lor.

29. Ei au mâncat şi s-au săturat bine: El le-a dat ceea ce pofteau.

30. Nu se abătuseră încă de la pofta lor, mâncarea lor era încă în gura lor,

31. când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor şi i-a ucis pe cei mai tari ai lor şi i-a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.

32. ✡ Cu toate acestea, ei tot au păcătuit şi n-au crezut în lucrările Lui minunate.

33. Şi El le-a curmat zilele în deşertăciune şi anii lor în spaimă.

34. Când îi ucidea, atunci se interesau de El şi se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu de dimineaţă;

35. şi îşi aminteau iar că Dumnezeu este stânca lor, iar Dumnezeul cel Preaînalt, Răscumpărătorul lor.

36. Dar Îl înşelau cu gura lor şi Îl minţeau cu limba lor;

37. şi inima lor nu era tare pentru El şi n-au fost credincioşi legământului Său.

38. Dar El a fost îndurător, a iertat nelegiuirea şi nu a nimicit; ci, de multe ori, Şi-a abătut mânia şi nu Şi-a trezit toată furia.

39. Şi Şi-a amintit că erau carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

40. ✡ De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în pustiu şi L-au îndurerat în pustietate!

41. Şi s-au întors din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu şi L-au întristat pe Sfântul lui Israel!

42. Nu şi-au amintit de mâna Lui, de ziua când i-a răscumpărat de la asupritor,

43. când a pus semnele Sale în Egipt şi minunile Sale în câmpia Ţoanului

44. şi le-a prefăcut în sânge râurile şi şuvoaiele lor de apă, încât n-au putut să bea;

45. a trimis împotriva lor muşte care i-au mâncat şi broaşte care i-au nimicit;

46. şi a dat roadele lor omizii, şi munca lor lăcustei;

47. le-a distrus viile cu grindină, iar smochinii lor, cu lapoviţă;

48. şi a dat vitele lor grindinei, şi turmele lor fulgerelor.

49. A aruncat asupra lor mânia Sa aprinsă, furia şi indignarea şi necazul – o ceată de îngeri ai nenorocirii.

50. A deschis o cale mâniei Sale, nu le-a cruţat sufletul de moarte, ci a dat viaţa lor pradă ciumei;

51. şi i-a lovit pe toţi întâii-născuţi în Egipt, cele dintâi roade ale puterii în corturile lui Ham.

52. Şi a făcut pe poporul Său să plece, ca pe nişte oi, şi i-a condus ca pe o turmă în pustiu;

53. şi i-a condus în siguranţă, încât să nu le fie frică, şi marea i-a acoperit pe vrăjmaşii lor.

54. Şi i-a adus în hotarul Lui cel sfânt, acest munte pe care dreapta Sa l-a câştigat.

55. Şi a alungat dinaintea lor naţiuni şi le-a împărţit cu sfoara o moştenire şi a făcut ca seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56. ✡ Dar ei L-au ispitit şi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu cel Preaînalt şi n-au păzit mărturiile Sale;

57. ci au dat înapoi şi au lucrat cu necredincioşie, ca părinţii lor; s-au abătut ca un arc înşelător.

58. Şi L-au mâniat cu înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu chipurile lor cioplite.

59. Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat şi S-a dezgustat foarte mult de Israel.

60. Şi a părăsit locaşul din Şilo, cortul pe care-l ridicase între oameni;

61. şi a dat puterea Sa în captivitate, şi frumuseţea Sa în mâna asupritorului.

62. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi S-a mâniat foarte mult pe moştenirea Sa:

63. focul i-a mistuit pe tinerii Săi şi fecioarele Sale n-au fost sărbătorite cu cântări de nuntă;

64. preoţii Săi au căzut prin sabie şi văduvele lor n-au plâns.

65. ✡ Atunci Domnul S-a trezit ca din somn, ca un viteaz care strigă însufleţit de vin,

66. şi i-a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi şi i-a rânduit spre ruşine pentru totdeauna.

67. Şi a respins cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim,

68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sion, pe care l-a iubit.

69. Şi a zidit sfântul Său locaş ca locurile preaînalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.

70. Şi l-a ales pe David, slujitorul Său, şi l-a luat de la staulele oilor;

71. l-a adus din urma oilor care alăptau, ca să păstorească pe Iacov, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.

72. Şi el i-a păstorit după integritatea inimii lui şi i-a condus cu iscusinţa mâinilor lui.