Psalmii 77

Către mai marele cântăreţilor.

1. Glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi voi striga; glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi El mă va asculta.

2. În ziua necazului meu L-am căutat pe Domnul; mâna mea era întinsă în timpul nopţii şi nu a obosit; sufletul meu refuza să fie mângâiat.

3. Îmi aminteam de Dumnezeu şi gemeam; mă plângeam şi duhul îmi era copleşit. Oprire.

4. ✡ Tu îmi ţii pleoapele deschise; sunt tulburat şi nu pot vorbi.

5. Mă gândesc la zilele de altădată, la anii de demult.

6. Îmi amintesc noaptea de cântarea mea; cuget în inima mea şi duhul meu caută stăruitor.

7. Va respinge Domnul pentru totdeauna? Şi nu-Şi va mai arăta El bunăvoinţa?

8. A încetat bunătatea Lui pentru totdeauna? S-a sfârşit Cuvântul din generaţie în generaţie?

9. A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau Şi-a închis îndurările în mânie? Oprire.

10. Şi am zis: „Aceasta este slăbiciunea mea“. De anii dreptei Celui Preaînalt

11. îmi voi aminti, de faptele Domnului; pentru că îmi voi aminti de minunile Tale de altădată

12. şi voi gândi la toată lucrarea Ta şi voi cugeta la faptele Tale.

13. ✡ Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaş. Cine este un dumnezeu măreţ ca Dumnezeu?

14. Tu eşti Dumnezeul care face minuni; Tu ai făcut cunoscută puterea Ta printre popoare.

15. Ai răscumpărat cu braţul pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Oprire.

16. Apele Te-au văzut, Dumnezeule, apele Te-au văzut, au tremurat, şi adâncurile s-au zguduit.

17. Norii au turnat ape; cerurile au făcut să răsune un glas şi săgeţile Tale s-au răspândit.

18. Glasul tunetului Tău era în vârtej, fulgerele au luminat lumea; pământul s-a cutremurat şi s-a zguduit.

19. Calea Ta era în mare şi cărările Tale în apele mari; şi urmele Tale nu s-au cunoscut.

20. Ai condus pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.