Psalmii 39

Către mai marele cântăreţilor:

1. Am zis: „Îmi voi păzi căile, ca să nu păcătuiesc cu limba mea: voi pune frâu gurii mele cât timp este cel rău înaintea mea“.

2. Am fost mut, în tăcere; am tăcut când era vorba de bine; şi durerea mea a crescut.

3. Inima mea ardea înăuntrul meu; în cugetarea mea s-a aprins focul, atunci am vorbit cu limba mea:

4. „Doamne, fă-mi cunoscut sfârşitul meu şi cât este măsura zilelor mele; fă-mă să ştiu cât de trecător sunt“.

5. Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână şi durata vieţii mele este ca nimic înaintea Ta; în adevăr, orice om care stă în picioare este numai o suflare. Oprire.

6. În adevăr, omul umblă ca o umbră; în adevăr, se frământă în zadar, îngrămădeşte bunuri şi nu ştie cine le va strânge.

7. ✡ Şi acum, ce aştept eu, Doamne? Speranţa mea este în Tine.

8. Scapă-mă de toate nelegiuirile mele; nu mă lăsa batjocurii nebunului.

9. Am rămas mut, nu mi-am deschis gura, pentru că Tu ai făcut aceasta.

10. Depărtează lovitura Ta de la mine. Sunt mistuit de loviturile mâinii Tale.

11. Când îl pedepseşti pe om, mustrându-l din cauza nelegiuirii, faci să dispară frumuseţea lui precum molia; în adevăr, orice om este numai o suflare. Oprire.

12. ✡ Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă urechea la strigătul meu. Nu fi surd la lacrimile mele, pentru că sunt un străin, un pribeag înaintea Ta, ca toţi părinţii mei.

13. Abate-Ţi privirile de la mine şi îmi voi regăsi puterea înainte de a mă duce şi să nu mai fiu.