Psalmii 35

Un psalm al lui David.

1. Ceartă-Te Tu, Doamne, cu cei care se ceartă cu mine; luptă-Te Tu cu cei care se luptă cu mine!

2. Ia pavăza şi scutul şi ridică-Te în ajutorul meu.

3. Întinde suliţa şi închide calea înaintea celor care mă urmăresc! Spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta“.

4. ✡ Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei care-mi caută viaţa; să fie daţi înapoi şi încurcaţi cei care plănuiesc nenorocirea mea.

5. Să fie ca pleava înaintea vântului şi Îngerul Domnului să-i alunge.

6. Calea să le fie întunecoasă şi alunecoasă şi Îngerul Domnului să-i urmărească!

7. Pentru că fără temei au pregătit în ascuns o cursă pentru mine, fără motiv au săpat o groapă pentru sufletul meu.

8. O distrugere să vină peste el pe neaşteptate şi cursa lui, pe care a ascuns-o, să-l prindă: să cadă în ea spre distrugere.

9. Şi sufletul meu se va veseli în Domnul, se va bucura de mântuirea lui.

10. Toate oasele mele vor spune: „Doamne, cine este ca Tine, care-l scapi pe cel întristat de cel care este mai puternic decât el, da, pe cel întristat şi pe cel sărac de cel care îl jefuieşte?“

11. ✡ Martori violenţi se ridică, mă întreabă ce nu ştiu.

12. Îmi întorc rău pentru bine; sufletul meu este părăsit.

13. Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul în post şi rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.

14. M-am purtat ca şi cu prietenul meu, ca şi cu fratele meu; m-am plecat trist, ca unul care-şi jeleşte mama.

15. Dar, la poticnirea mea, ei s-au bucurat şi s-au adunat; defăimătorii s-au strâns împotriva mea şi eu n-am ştiut. M-au sfâşiat şi nu au încetat;

16. ca nişte făţarnici batjocoritori la ospeţe, au scrâşnit din dinţi împotriva mea.

17. ✡ Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul din distrugerile lor, pe singurul meu suflet de leii tineri!

18. Îţi voi aduce mulţumiri în adunarea cea mare, Te voi lăuda în mijlocul unui popor mare.

19. Să nu se bucure de mine cei care pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, să nu-şi facă semne cu ochiul cei care mă urăsc fără temei!

20. Pentru că ei nu vorbesc de pace; ci cugetă înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi ai ţării.

21. Şi şi-au deschis larg gura împotriva mea; au spus: „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut!“

22. Tu ai văzut, Doamne! Nu tăcea; Doamne, nu Te depărta de mine!

23. Trezeşte-Te şi ridică-Te, ca să-mi faci dreptate, Dumnezeul şi Domnul meu, ca să mă aperi!

24. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu; şi să nu se bucure ei de mine!

25. Să nu zică în inima lor: „Aha, iată ce doream!“ Să nu spună: „L-am înghiţit!“

26. Să fie toţi ruşinaţi şi înfruntaţi, cei care se bucură de nenorocirea mea. Să fie acoperiţi de ruşine şi ocară cei care se înalţă cu mândrie împotriva mea!

27. Să strige de bucurie şi să se veselească cei care găsesc plăcere în dreptatea mea şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care Îşi găseşte plăcerea în pacea slujitorului Său!“

28. Şi limba mea va vorbi despre dreptatea Ta, lauda Ta, toată ziua.