Psalmii 144

Un psalm al lui David.

1. Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care-mi deprinde mâinile pentru luptă, degetele mele pentru bătălie,

2. Bunătatea mea şi cetăţuia mea, turnul meu înalt şi salvatorul meu, scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc, Cel care-mi supune poporul meu!

3. ✡ Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului, ca să ţii seama de el?

4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

5. Doamne, pleacă cerurile Tale şi coboară! Atinge munţii, şi vor fumega!

6. Fă să strălucească fulgerul şi împrăştie-i! Trimite-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!

7. Întinde-Ţi mâinile din înălţime, salvează-mă şi scapă-mă din apele mari, din mâna fiilor celor străini,

8. a căror gură vorbeşte deşertăciune şi a căror dreaptă este o dreaptă a minciunii.

9. ✡ Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Îţi voi cânta psalmi cu lira de zece coarde,

10. Ţie, care dai mântuire împăraţilor, care-l scapi pe David, slujitorul Tău, de sabia vătămătoare.

11. Salvează-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbeşte deşertăciune şi a căror dreaptă este o dreaptă a minciunii.

12. Pentru ca fiii noştri să fie ca nişte plante care cresc în tinereţea lor, fiicele noastre ca nişte pietre de unghi sculptate în felul unui palat.

13. Grânarele noastre să fie pline, dând de toate; turmele noastre să fie înmulţite cu miile, cu zecile de mii, în păşunile noastre;

14. vacile noastre să fie prăsitoare, să nu fie nici o ruptură şi nici o ieşire şi nici un strigăt pe străzile noastre.

15. Ferice de un astfel de popor! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!