Psalmii 142

O cântare a lui David.

1. Cu glasul meu strig către Domnul; cu glasul meu Îl rog pe Domnul.

2. Îmi vărs plângerea înaintea Lui, fac cunoscut necazul meu înaintea Lui.

3. ✡ Când duhul meu era copleşit în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărarea. Pe calea pe care umblam, ei mi-au ascuns o cursă.

4. Priveşte la dreapta şi vezi: nimeni nu mă cunoaşte, orice loc de scăpare este pierdut pentru mine; nimeni nu se îngrijeşte de sufletul meu.

5. Am strigat către Tine, Doamne. Am zis: „Tu eşti adăpostul meu, partea mea pe pământul celor vii“.

6. Ia aminte la strigătul meu, pentru că sunt foarte apăsat, scapă-mă de cei care mă persecută, pentru că sunt mai tari decât mine.

7. Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud Numele Tău. Cei drepţi mă vor înconjura, pentru că Tu îmi vei face bine.