Psalmii 102

O rugăciune a unui nenorocit,

1. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi să ajungă strigătul meu până la Tine!

2. Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu, pleacă-Ţi urechea spre mine; răspunde-mi degrabă în ziua când strig.

3. ✡ Pentru că zilele mele pier ca fumul şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4. Inima îmi este lovită şi se usucă întocmai ca iarba; pentru că am uitat să-mi mănânc pâinea.

5. Mi se lipesc oasele de carne, de glasul geamătului meu.

6. Am ajuns ca un pelican din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături.

7. Veghez şi sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiş.

8. Vrăjmaşii mei mă batjocoresc toată ziua; cei furioşi împotriva mea jură pe mine.

9. Pentru că am mâncat cenuşă ca pâine şi mi-am amestecat băutura cu lacrimi,

10. din cauza furiei Tale şi a mâniei Tale; pentru că Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat jos.

11. ✡ Zilele mele sunt ca o umbră care se lungeşte şi mă usuc ca iarba.

12. Dar Tu, Doamne, rămâi pentru totdeauna, şi amintirea Ta din generaţie în generaţie.

13. Tu Te vei ridica, Te vei îndura de Sion; pentru că este timpul să Te înduri de el, pentru că a venit timpul hotărât.

14. Pentru că slujitorilor Tăi le plac pietrele sale şi au milă de ţărâna lui.

15. Şi naţiunile se vor teme de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de gloria Ta.

16. ✡ Pentru că Domnul va rezidi Sionul, Se va arăta în gloria Sa.

17. ✡ El va privi la rugăciunea celui lipsit şi nu va dispreţui rugăciunea lor.

18. Aceasta se va scrie pentru generaţia care va veni; şi poporul care va fi creat va lăuda pe Domnul;

19. pentru că a privit din înălţimea sfântului Său locaş; Domnul a privit din ceruri spre pământ,

20. ca să audă suspinul celui încătuşat şi să-i dezlege pe fiii morţii;

21. ca să fie vestit în Sion Numele Domnului şi lauda Sa în Ierusalim,

22. când se vor aduna popoarele şi împărăţiile împreună, ca să slujească Domnului.

23. ✡ El mi-a frânt puterea în drum, mi-a scurtat zilele;

24. am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi sunt din generaţie în generaţie!

25. Tu ai întemeiat pământul la început şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale;

26. ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; şi toate se vor învechi ca o haină, le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba,

27. dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

28. Fiii slujitorilor Tăi vor rămâne şi sămânţa lor se va întări înaintea Ta“.