Proverbe 17

1. Mai bine o bucată de pâine uscată şi linişte, decât o casă plină de carne şi ceartă.

2. Un slujitor înţelept va stăpâni peste un fiu care face ruşine şi va avea parte de moştenire printre fraţi.

3. Vasul topitorului este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile.

4. Răufăcătorul pleacă urechea la buze nelegiuite; mincinosul pleacă urechea la limba stricată.

5. Cine râde de un sărac jigneşte pe Creatorul său. Cine se bucură de nenorocire nu va fi considerat nevinovat.

6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi gloria copiilor sunt părinţii lor.

7. Vorbirea aleasă nu se potriveşte unui om josnic, cu atât mai puţin buzele mincinoase unui om de seamă.

8. Un dar este o piatră preţioasă în ochii celui care îl are: oriîncotro se îndreaptă, reuşeşte.

9. Cine acoperă greşeala caută dragoste, dar cine o repetă dezbină prieteni buni.

10. O mustrare îl pătrunde pe cel care are pricepere mai adânc decât o sută de lovituri pe un nebun.

11. Un răzvrătit caută numai răul, dar un sol nemilos va fi trimis împotriva lui.

12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.

13. Celui care răsplăteşte binele cu rău nu i se va depărta răul de casă.

14. Începutul certei este ca şi cum s-ar da drumul apelor; părăseşte cearta înainte de a se aprinde.

15. Cine îndreptăţeşte pe cel rău şi cine condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune pentru Domnul.

16. La ce foloseşte un preţ în mâna unui nebun ca să cumpere înţelepciune, când el n-are minte deloc?

17. Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare.

18. Un om fără minte bate palma, punându-se garant pentru aproapele său.

19. Cine iubeşte greşeala iubeşte cearta; cine îşi înalţă poarta caută pieirea.

20. Cine are o inimă stricată nu găseşte nici un bine şi cel cu limba sucită cade în rău.

21. Cine naşte un nebun îl naşte spre durerea lui şi tatăl unui om rău n-are bucurie.

22. O inimă veselă dă sănătate, dar un duh zdrobit usucă oasele.

23. Un om rău scoate un dar din sân, ca să strice căile judecăţii.

24. Înţelepciunea este înaintea celui care are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului.

25. Un fiu nebun este supărare pentru tatăl său şi amărăciune pentru cea care l-a născut.

26. Nu este bine să-l pedepseşti pe cel drept, nici să-i loveşti pe mai-mari pentru dreptatea lor.

27. Cine are cunoştinţă îşi controlează cuvintele şi un om priceput este cu duh calm.

28. Chiar un nebun, când tace, este considerat înţelept; şi cel care îşi închide buzele, inteligent.