Proverbe 13

1. Un fiu înţelept ascultă îndrumarea tatălui său, dar cel batjocoritor n-ascultă mustrarea.

2. Un om va mânca ce este bine din rodul gurii sale, dar sufletul înşelătorilor are parte de violenţă.

3. Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; distrugere va fi pentru cine îşi deschide larg buzele.

4. Sufletul leneşului doreşte şi n-are nimic, dar sufletul celor harnici va fi săturat.

5. Cel drept urăşte minciuna, dar cel rău se face neplăcut şi ajunge de ruşine.

6. Dreptatea îl păzeşte pe cel care este integru pe cale, dar răutatea îl răstoarnă pe păcătos.

7. Unul face pe bogatul şi n-are nimic; altul face pe săracul şi are avere mare.

8. Răscumpărarea pentru viaţa unui om este bogăţia sa; dar săracul n-aude mustrarea.

9. Lumina celor drepţi arde voioasă, dar lampa celor răi se va stinge.

10. Din mândrie vine numai ceartă, dar înţelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiţi.

11. Averea care vine prin deşertăciune scade, dar cine strânge prin muncă o va spori.

12. Speranţa amânată îmbolnăveşte inima, dar dorinţa împlinită este un pom al vieţii.

13. Cine dispreţuieşte cuvântul se va distruge, dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.

14. Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată de la laţurile morţii.

15. Buna înţelegere aduce bunăvoinţă, dar calea celor înşelători este aspră.

16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă de gol nebunia.

17. Solul rău cade în nenorocire, dar trimisul credincios aduce sănătate.

18. Sărăcia şi ruşinea vor fi pentru cine refuză îndrumarea, dar cine ia seama la mustrare va fi onorat.

19. Dorinţa împlinită este dulce pentru suflet; dar este o urâciune pentru nebuni să se depărteze de rău.

20. Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii îşi va face rău.

21. Răul urmăreşte pe păcătoşi; dar binele celor drepţi va fi răsplătit.

22. Un om bun lasă o moştenire fiilor fiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.

23. Multă hrană este în arătura săracilor, dar este pierdere din lipsă de judecată.

24. Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine îl iubeşte stăruie în disciplinarea lui.

25. Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor răi va duce lipsă.