Neemia 6

Noi piedici.

1. Şi a fost aşa: când au auzit Sanbalat şi Tobia şi Gheşem arabul şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri că eu reconstruiam zidul şi că nu mai rămăsese spărtură în el (deşi în timpul acela încă nu pusesem uşile la porţi),

2. Sanbalat şi Gheşem au trimis la mine, spunând: „Vino, să ne întâlnim împreună în satele din şesul Ono“.Dar ei gândeau să-mi facă rău.

3. Şi le-am trimis soli, spunând: „Eu fac o lucrare mare şi nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea, lăsând-o şi coborând la voi?“

4. Şi au trimis la mine de patru ori în felul acesta şi le-am răspuns în acelaşi fel.

5. Atunci Sanbalat a trimis la mine pe slujitorul său, în felul acesta, a cincea oară, cu o scrisoare deschisă în mâna sa,

6. în care era scris: „S-a auzit între naţiuni, şi Gaşmu zice că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi, de aceea construieşti tu zidul; şi, potrivit acestor vorbe, tu vei ajunge împăratul lor.

7. Şi ai pus chiar profeţi ca să strige cu privire la tine în Ierusalim, zicând: «Este un împărat în Iuda!» Şi acum se va da de ştire împăratului potrivit cuvintelor acestora; vino deci acum să ne sfătuim împreună“.

8. Şi am trimis la el, spunând: „Nu s-au făcut astfel de lucruri cum spui tu, ci tu le născoceşti chiar din inima ta“.

9. Pentru că toţi voiau să ne înspăimânte, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare şi ea nu se va face“. Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile!

10. Şi eu am mers la casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Şi el a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, înăuntrul templului, şi să închidem uşile templului; pentru că ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă“.

11. Şi am zis: „Un om ca mine să fugă? Şi cine, fiind ca mine, ar putea să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra!“

12. Şi am cunoscut că, iată, nu-l trimisese Dumnezeu; pentru că el rostea profeţia aceasta împotriva mea; şi Tobia şi Sanbalat îl tocmiseră.

13. Pentru aceasta era tocmit, ca să mă înspăimânte şi să fac aşa şi să păcătuiesc, şi să aibă cu ce să-mi scoată nume rău, ca să mă învinuiască.

14. Adu-Ţi aminte, Dumnezeul meu, de Tobia şi de Sanbalat, potrivit cu aceste fapte ale lor şi, de asemenea, de profetesa Noadia şi de ceilalţi profeţi care voiau să mă înspăimânte.

15. Şi zidul a fost terminat în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.

16. Şi a fost aşa: când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, toate naţiunile care erau în jurul nostru s-au temut; şi au scăzut foarte mult în ochii lor şi au cunoscut că lucrarea aceasta era făcută de la Dumnezeul nostru.

17. Şi, în zilele acelea, mai-marii lui Iuda au trimis multe scrisori lui Tobia şi cele de la Tobia veneau la ei.

18. Pentru că erau mulţi în Iuda legaţi cu el prin jurământ, fiindcă era ginere al lui Şecania, fiul lui Arah; şi Iohanan, fiul său, luase de soţie pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.

19. Ba încă vorbeau înaintea mea şi de binefacerile lui şi-i spuneau cuvintele mele. Şi Tobia trimitea scrisori ca să mă înspăimânte.