Neemia 4

Lucrările urmează.

1. Şi a fost aşa: când a auzit Sanbalat că noi reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a aprins foarte tare şi a batjocorit pe iudei.

2. Şi a vorbit înaintea fraţilor săi şi a oştirii Samariei şi a zis: „Ce fac aceşti iudei neputincioşi? Vor fi lăsaţi ei să continue? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor face ei să învieze pietrele din grămezi de moloz şi încă arse?“

3. Şi Tobia amonitul era lângă el şi a zis: „De altfel, o vulpe, dacă s-ar sui, ar dărâma ceea ce construiesc ei, zidul lor de piatră“.

4. „Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem dispreţuiţi; şi întoarce-le batjocura asupra capului lor şi dă-i ca pradă pe un pământ al captivităţii!

5. Şi nu le acoperi nelegiuirea şi să nu se şteargă păcatul lor dinaintea Ta, pentru că i-au necăjit pe cei care construiesc“.

6. Dar noi am reconstruit zidul şi tot zidul a fost făcut până la jumătatea înălţimii lui, pentru că poporul avea inimă să lucreze.

7. Şi a fost aşa: când au auzit Sanbalat şi Tobia şi arabii şi amoniţii şi asdodiţii că repararea zidurilor Ierusalimului înainta şi că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare.

8. Şi au uneltit toţi împreună să vină să se lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni.

9. Dar ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus strajă împotriva lor, zi şi noapte, din cauza lor.

10. Şi Iuda zicea: „Puterea purtătorilor de poveri slăbeşte şi este mult moloz, nu putem să reconstruim zidul“.

11. Şi potrivnicii noştri ziceau: „Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor şi-i vom ucide şi vom face să înceteze lucrarea“.

12. Şi a fost că, atunci când iudeii care locuiau lângă ei au venit şi ne-au spus aşa de zece ori, din toate locurile din care se întorceau ei la noi,

13. am pus în locurile mai de jos, în spatele zidului, în locurile expuse, am aşezat chiar poporul, după familiile lor, cu săbiile lor, cu suliţele lor şi cu arcurile lor.

14. Şi m-am uitat şi m-am ridicat şi am zis mai-marilor şi căpeteniilor şi restului poporului: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul, care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre“.

15. Şi a fost aşa: când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi şi că Dumnezeu zădărnicise planul lor, noi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea sa.

16. Şi a fost aşa: din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau şi jumătate din ei purtau suliţele şi scuturile şi arcurile şi platoşele; şi căpeteniile erau în spatele întregii case a lui Iuda.

17. Cei care construiau zidul şi cei care purtau poverile şi cei care încărcau, cu o mână făceau lucrarea şi cu cealaltă ţineau arma.

18. Şi constructorii îşi aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale şi construiau. Şi cel care suna din trâmbiţă era lângă mine.

19. Şi am zis mai-marilor şi căpeteniilor restului poporului: „Lucrarea este mare şi întinsă şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de altul.

20. În ce loc veţi auzi sunetul trâmbiţei, într-acolo să vă adunaţi la noi; Dumnezeul nostru Se va lupta pentru noi“.

21. Şi noi munceam în lucrare; şi jumătate din ei purtau suliţele, din zorii zilei până la ieşirea stelelor.

22. Şi, în timpul acela, am zis poporului: „Fiecare cu tânărul său să rămână noaptea în Ierusalim, ca noaptea să ne fie pentru pază şi ziua pentru lucru“.

23. Şi nici eu, nici fraţii mei, nici tinerii mei, nici oamenii de strajă care mă urmau nu ne-am dezbrăcat de hainele noastre; fiecare îşi avea arma când mergea la apă.