Matei 9

Vindecarea unui slăbănog.

1. Şi, intrând în corabie, a trecut de cealaltă parte şi a venit în cetatea Sa.

2. Şi, iată, I-au adus un paralitic, zăcând pe pat. Şi Isus, văzându-le credinţa, i-a spus paraliticului: „Îndrăzneşte, copile; iertate sunt păcatele tale“.

3. Şi, iată, unii dintre cărturari au zis în ei înşişi: „Acesta huleşte“.

4. Şi Isus, ştiindu-le gândurile, le-a spus: „De ce gândiţi voi rele în inimile voastre?

5. Pentru că ce este mai uşor, a spune: «Iertate-ţi sunt păcatele», sau a spune: «Ridică-te şi umblă»?

6. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele“, atunci ·i-a spus paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

7. Şi, după ce s-a ridicat, a plecat acasă.

8. Iar mulţimile, văzând aceasta, s-au temut şi L-au glorificat pe Dumnezeu care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei.

9. Şi Isus, trecând de acolo mai departe, a văzut un om, numit Matei, şezând la vamă şi ·i-a spus: „Urmează-Mă!“ Şi el s-a ridicat şi L-a urmat.

10. Şi a fost că, pe când stătea El la masă în casă, iată, mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au stat la masă cu Isus şi cu ucenicii Săi.

11. Şi fariseii, văzând acestea, au spus ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“

12. Iar Isus, auzind, le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi.

13. Mergeţi dar şi învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, şi nu jertfă»; pentru că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi“.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post.

14. Atunci ucenicii lui Ioan ·au venit la El, spunând: „De ce noi şi fariseii postim adesea, iar ucenicii Tăi nu postesc?“

15. Şi Isus le-a spus: „Se pot întrista prietenii mirelui în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

16. Nimeni dar nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; pentru că peticul ei rupe din haină şi se face o ruptură mai rea.

17. Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi; dacă s-ar pune, se sparg burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se vor strica; ci se pune vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună“.

Învirea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei.

18. În timp ce le vorbea acestea, iată, un mai-mare al sinagogii, venind, I s-a închinat, spunând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea, şi va trăi“.

19. Şi Isus, ridicându-Se, l-a urmat şi la fel şi ucenicii Săi.

20. Şi, iată, o femeie care avea de doisprezece ani hemoragie, venind pe dinapoi, a atins marginea hainei Lui;

21. pentru că zicea în sinea ei: „Dacă voi atinge numai haina Lui, voi fi vindecată“.

22. Dar Isus, întorcându-Se şi văzând-o, a spus: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a vindecat“. Şi femeia a fost vindecată din ceasul acela.

23. Şi, când a venit Isus la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut pe cei care cântau din fluier şi mulţimea tulburată,

24. le-a spus: „Depărtaţi-vă, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme“. Şi râdeau de El.

25. Dar, când mulţimea a fost scoasă afară, El a intrat, a apucat-o de mână şi fetiţa s-a ridicat.

26. Şi vestea aceasta a ieşit în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi.

27. Şi, pe când trecea Isus de acolo mai departe, doi orbi L-au urmat, strigând şi spunând: „Ai milă de noi, Fiu al lui David!“

28. Şi, când a intrat în casă, orbii au venit la El şi Isus ·le-a spus: „Credeţi că pot face aceasta?“ Ei ·I-au spus: „Da, Doamne“.

29. Atunci le-a atins ochii, spunând: „Fie-vă după credinţa voastră!“

30. Şi ochii lor s-au deschis; şi Isus le-a poruncit cu tărie, spunând: „Vedeţi, nimeni să nu ştie!“

31. Dar ei, când au ieşit, L-au făcut cunoscut în tot ţinutul acela.

Vindecarea unui mut îndrăcit.

32. Şi, pe când ieşeau ei, iată, I-au adus un om mut, demonizat.

33. Şi, după ce a fost scos demonul, mutul a vorbit; şi mulţimile se minunau, spunând: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!“

34. Dar fariseii spuneau: „El scoate demonii prin căpetenia demonilor“.

Lui Isus îi este milă de gloate.

35. Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţându-i în sinagogile lor şi predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă trupească.

36. Dar, când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor.

37. Atunci El ·a spus ucenicilor Săi: „Secerişul, în adevăr, este mare, dar lucrătorii, puţini;

38. rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“.