Matei 14

Moartea lui Ioan Botezătorul.

1. În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus;

2. şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrările de putere se manifestă prin el“.

3. Pentru că Irod îl prinsese pe Ioan şi îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip;

4. pentru că Ioan îi spunea: „Nu-ţi este permis s-o ai“.

5. Şi, dorind să-l omoare, se temea de mulţime, pentru că ei îl considerau profet.

6. Dar, când s-a sărbătorit ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul lor şi a plăcut lui Irod.

7. De aceea el a promis cu jurământ să-i dea orice ar cere.

8. Dar ea, îndemnată de mama ei, ·a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul“.

9. Şi împăratul s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau la masă împreună cu el, a poruncit să-i fie dat;

10. şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan în închisoare.

11. Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a dus mamei sale.

12. Şi ucenicii lui au venit şi au luat trupul şi l-au înmormântat; şi au venit şi au dat de ştire lui Isus.

Înmulţirea pâinilor.

13. Şi Isus, când a auzit, a plecat de acolo într-o corabie, spre un loc pustiu, deoparte; şi mulţimile, auzind, L-au urmat pe jos, din cetăţi.

14. Şi, ieşind, El a văzut o mare mulţime şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.

15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El, spunând: „Locul este pustiu şi timpul deja trecut; dă drumul mulţimilor, ca să meargă în sate şi să-şi cumpere mâncare“.

16. Dar Isus le-a spus: „N-au nevoie să meargă; daţi-le voi să mănânce“.

17. Dar ei ·I-au spus: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.

18. Şi El le-a spus: „Aduceţi-le aici la Mine“.

19. Şi, poruncind mulţimilor să stea jos pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, a binecuvântat şi, frângând pâinile, le-a dat ucenicilor, şi ucenicii mulţimilor.

20. Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat prisosul de firimituri, douăsprezece coşniţe pline.

21. Iar cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Umblarea pe mare.

22. Şi îndată El i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da drumul mulţimilor.

23. Şi, după ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte, deoparte, ca să Se roage; şi, când s-a făcut seară, era singur acolo,

24. iar corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă.

25. Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare.

26. Şi ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!“; şi, de frică, au strigat.

27. Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!“

28. Şi Petru, răspunzându-I, a spus: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape“.

29. Şi El i-a spus: „Vino!“ Şi Petru, coborând din corabie, umbla pe ape, ca să vină la Isus.

30. Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; şi, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“

31. Şi îndată Isus a întins mâna şi l-a apucat şi ·i-a spus: „Puţin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“

32. Şi, când au intrat ei în corabie, vântul s-a potolit;

33. iar cei din corabie au venit şi I s-au închinat, spunând: „Cu adevărat eşti Fiu al lui Dumnezeu!“

34. Şi, trecând dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35. Şi, când oamenii din locul acela L-au recunoscut, au trimis în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi aceia care erau bolnavi;

36. şi Îl rugau ca numai să-I atingă marginea hainei; şi toţi câţi s-au atins au fost vindecaţi deplin.