Marcu 8

A doua înmulţire a pâinilor.

1. În zilele acelea fiind din nou o mare mulţime şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi ·le-a spus:

2. „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau deja de trei zile cu Mine şi n-au ce să mănânce;

3. şi, dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, vor leşina pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de departe“.

4. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, într-un loc pustiu?“

5. Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Şi ei au spus: „Şapte“.

6. Şi El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ; şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte; şi ei le-au pus înaintea mulţimii.

7. Şi aveau câţiva peştişori; şi, după ce i-a binecuvântat, a dorit ca şi aceştia să fie puşi înaintea lor.

8. Şi au mâncat şi s-au săturat. Şi au ridicat prisosul de firimituri: şapte coşuri.

9. Şi erau cam patru mii; şi le-a dat drumul.

Aluatul Fariseilor.

10. Şi îndată, intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

11. Şi fariseii au ieşit şi au început să discute aprins împotriva Lui, cerând de la El un semn din cer, ca să-L ispitească.

12. Şi, suspinând în duhul Său, ·a zis: „Pentru ce cere generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun: Nicidecum nu i se va da un semn acestei generaţii“.

13. Şi i-a lăsat şi, intrând din nou în corabie, a plecat spre partea cealaltă.

14. Şi au uitat să ia pâini şi nu aveau decât o pâine cu ei în corabie.

15. Şi El le-a poruncit, spunând: „Fiţi atenţi, feriţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!“

16. Şi ei se gândeau în ei înşişi, spunând: „Pentru că nu avem pâini“.

17. Şi Isus, ştiind aceasta, ·le-a spus: „Pentru ce vă gândiţi că nu aveţi pâini? Nu pricepeţi încă, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

18. Având ochi, nu vedeţi? şi, având urechi, nu auziţi? şi nu vă amintiţi?

19. Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?“ Ei ·I-au spus: „Douăsprezece“.

20. „Şi când am frânt cele şapte pentru cei patru mii, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?“ Şi ei au spus: „Şapte“.

21. Şi El le-a spus: „Cum nu înţelegeţi încă?“

Vindecarea unui orb la Betsaida.

22. Şi El a venit la Betsaida. Şi ·I-au adus un orb şi ·L-au rugat să-l atingă.

23. Şi, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, scuipând pe ochii lui, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat dacă zăreşte ceva.

24. Şi el, privind în sus, a spus: „Zăresc oameni, pentru că îi văd ca nişte copaci umblând“.

25. Apoi Şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi el a văzut limpede. Şi a fost vindecat şi vedea totul desluşit.

26. Şi l-a trimis la el acasă, spunând: „Nu intra în sat“.

Mărturisirea lui Petru.

27. Şi Isus şi ucenicii Săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip; şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunându-le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“

28. Şi ei I-au răspuns, zicând: „Ioan Botezătorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unul dintre profeţi“.

29. Şi El i-a întrebat: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ Şi Petru, răspunzând, I-a spus: „Tu eşti Hristosul“.

30. Şi El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

31. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de cărturari şi să fie omorât şi după trei zile să învieze.

32. Şi El le vorbea deschis despre acest lucru. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre.

33. Iar El, întorcându-Se şi văzându-i pe ucenicii Săi, l-a certat pe Petru, spunând: „Pleacă înapoia Mea, Satan! pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor“.

34. Şi, chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a spus: „Oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

35. Pentru că oricine va vrea să-şi salveze viaţa, şi-o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi-o va salva.

36. Pentru că, ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea, şi şi-ar pierde sufletul?

37. Pentru că, ce va da un om în schimb pentru sufletul său?