Marcu 14

Sfatul împotriva lui Isus.

1. Iar după două zile erau Paştele şi Azimele; şi preoţii de seamă şi cărturarii căutau cum să-L prindă prin viclenie şi să-L omoare;

2. pentru că spuneau: „Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare în popor“.

Mirul turnat pe capul lui Isus.

3. Şi, când era în Betania, în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, spărgând vasul de alabastru, a turnat mirul pe capul Lui.

4. Şi erau unii supăraţi în ei înşişi şi spuneau: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?

5. Pentru că mirul acesta se putea vinde cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor“; şi vorbeau cu multă mânie împotriva ei.

6. Dar Isus a spus: „Lăsaţi-o; de ce îi faceţi supărare? Ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine.

7. Pentru că pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând vreţi, le puteţi face bine, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

8. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

9. Şi adevărat vă spun: oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va vorbi şi despre ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei“.

10. Şi Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la preoţii de seamă, ca să-L dea în mâinile lor.

11. Şi ei, când au auzit, s-au bucurat şi au promis să-i dea bani; şi el căuta cum să-L dea în mâinile lor la timp potrivit.

Prăznuirea Paştelor.

12. Şi, în cea dintâi zi a Azimelor, când jertfeau paştele, ucenicii Săi ·I-au spus: „Unde vrei să mergem şi să pregătim, ca să mănânci paştele?“

13. Şi ·i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi ·le-a spus: „Mergeţi în cetate; şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; urmaţi-l.

14. Şi unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: «Învăţătorul zice: Unde este camera Mea de oaspeţi, în care să mănânc paştele cu ucenicii Mei?»

15. Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută gata; acolo pregătiţi pentru noi“.

16. Şi ucenicii Săi au plecat şi au ajuns în cetate şi au găsit după cum le spusese El; şi au pregătit paştele.

17. Şi, când s-a făcut seară, ·a venit cu cei doisprezece.

18. Şi, pe când stăteau ei la masă şi mâncau, Isus a spus: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va preda, cel care mănâncă împreună cu Mine“.

19. Şi au început să se întristeze şi să-I spună unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?“

20. Dar El a răspuns şi le-a zis: „Este unul din cei doisprezece, cel care înmoaie cu Mine în farfurie.

21. Fiul Omului Se duce, în adevăr, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut“.

Cina cea de taină.

22. Şi, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine, binecuvântând, a frânt-o şi le-a dat-o şi a spus: „Luaţi, acesta este trupul Meu“.

23. Şi, luând paharul, mulţumind, le-a dat; şi au băut toţi din el.

24. Şi le-a spus: „Acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi.

25. Adevărat vă spun că nicidecum nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu“.

Înştiinţarea lui Petru.

26. Şi, după ce au cântat o cântare de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor.

27. Şi Isus ·le-a spus: „Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris: «Voi bate păstorul, şi oile se vor risipi».

28. Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea“.

29. Iar Petru I-a spus: „Chiar dacă toţi se vor poticni, totuşi eu nu“.

30. Şi Isus ·i-a zis: „Adevărat îţi spun că tu, astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori“.

31. Dar el spunea cu mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui“. Şi toţi spuneau la fel.

Ghetsimani.

32. Şi ei ·au venit într-un loc al cărui nume este Ghetsimani; şi ·le-a spus ucenicilor Săi: „Şedeţi aici, până Mă voi ruga“.

33. Şi ·i-a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan. Şi a început să Se întristeze şi să Se tulbure adânc.

34. Şi ·le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi“.

35. Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut la pământ; şi Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela.

36. Şi spunea: „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie“.

37. Şi ·a venit şi ·i-a găsit dormind şi ·i-a spus lui Petru: „Simone, dormi? N-ai fost în stare un singur ceas să veghezi?

38. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“.

39. Şi, mergând din nou, S-a rugat, spunând acelaşi cuvânt.

40. Şi, întorcându-Se, i-a găsit din nou dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă.

41. Şi ·a venit a treia oară şi ·le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă. Destul; a venit ceasul; iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

42. Ridicaţi-vă, să mergem; iată, s-a apropiat cel care Mă vinde“.

Prinderea lui Isus.

43. Şi îndată, pe când vorbea El încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la preoţii de seamă şi de la cărturari şi de la bătrâni.

44. Iar cel care L-a vândut le dăduse un semn, spunând: „Pe care-L voi săruta, Acela este; apucaţi-L şi duceţi-L sub pază“.

45. Şi, venind, apropiindu-se îndată de El, ·a spus: „Rabi!“; şi L-a sărutat mult.

46. Şi au pus mâinile pe El şi L-au apucat.

47. Iar unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

48. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi?

49. În fiecare zi eram cu voi în templu, învăţându-vă, şi nu M-aţi prins. Dar aceasta este ca să se împlinească Scripturile“.

50. Şi toţi L-au părăsit şi au fugit.

51. Şi un tânăr Îl urma, cu o învelitoare de in aruncată pe trupul gol; şi ei ·l-au apucat;

52. dar el, lăsând învelitoarea de in în urmă, a fugit gol.

Isus osândit de Sinedriu.

53. Şi L-au dus pe Isus la marele preot; şi ·s-au adunat la el toţi preoţii de seamă şi bătrânii şi cărturarii.

54. Şi Petru, de departe, L-a urmat până înăuntru, în curtea marelui preot; şi şedea cu slujitorii şi se încălzea la foc.

55. Şi preoţii de seamă şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, şi nu găseau.

56. Pentru că mulţi mărturiseau fals împotriva Lui şi mărturiile lor nu se potriveau.

57. Şi unii s-au ridicat şi au mărturisit fals împotriva Lui, spunând:

58. „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi dărâma templul acesta, care este făcut de mâini, şi în trei zile voi zidi altul, care nu este făcut de mâini»“.

59. Şi nici aşa nu se potrivea mărturia lor.

60. Şi marele preot, ridicându-se în mijloc, L-a întrebat pe Isus, spunând: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“

61. Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou şi ·I-a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?“

62. Şi Isus a spus: „Eu sunt. Şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind cu norii cerului“.

63. Şi marele preot, sfâşiindu-şi hainele, ·a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

64. Aţi auzit hula. Ce gândiţi?“ Şi ei toţi L-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.

65. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I spună: „Profeţeşte!“ Iar slujitorii Îl loveau cu palmele.

Tăgăduirea lui Petru.

66. Şi Petru fiind jos, în curte, ·a venit una dintre servitoarele marelui preot;

67. şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, ·s-a uitat la el şi ·i-a spus: „Şi tu erai cu Nazarineanul Isus“.

68. Dar el a tăgăduit, spunând: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui“. Şi a ieşit în pridvor; şi a cântat cocoşul.

69. Şi servitoarea, văzându-l, a început să spună din nou celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei“.

70. Şi el a tăgăduit din nou. Şi, puţin după aceea, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, pentru că şi tu eşti galileean“.

71. Dar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-L cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi“.

72. Şi a doua oară a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a amintit cuvântul pe care i l-a spus Isus: „Mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, Mă vei tăgădui de trei ori“; şi, gândindu-se la aceasta, plângea.