Marcu 13
Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.
1. Şi, pe când ieşea din templu, unul din ucenicii Săi ·I-a spus: „Învăţătorule, priveşte ce pietre şi ce clădiri!“
2. Şi Isus, răspunzând, i-a spus: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi dărâmată“.
3. Şi, pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:
4. „Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul când se vor împlini toate acestea“.
5. Şi Isus, răspunzându-le, a început să spună: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
6. Pentru că vor veni mulţi în Numele Meu, spunând: «Eu sunt»; şi vor amăgi pe mulţi.
7. Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi; pentru că trebuie să fie toate acestea, dar nu va fi încă sfârşitul.
8. Pentru că se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi cutremure în diferite locuri, şi vor fi foamete şi tulburări. Acestea vor fi începuturi ale durerilor.
9. Dar voi luaţi seama la voi înşivă, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi sinagogilor; veţi fi bătuţi şi veţi fi aduşi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor pentru Mine, ca mărturie pentru ei.
10. Şi Evanghelia trebuie să fie vestită întâi tuturor naţiunilor.
11. Dar, când vă vor duce ca să vă dea în mâinile lor, nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ce veţi spune; ci orice vi se va da în ceasul acela, aceea vorbiţi; pentru că nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci Duhul Sfânt.
12. Şi frate va da la moarte pe frate şi tatăl pe copil; şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi vor face să fie omorâţi;
13. şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit.
Îndemn la veghere.
14. Dar, când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu trebuie (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munţi;
15. şi cine este pe acoperişul casei să nu coboare în casă, nici să nu intre ca să ia ceva din casa lui;
16. şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17. Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile!
18. Şi rugaţi-vă ca să nu fie iarna;
19. pentru că în zilele acelea va fi necaz aşa cum n-a mai fost de la începutul creaţiei pe care a creat-o Dumnezeu, până acum, şi niciodată nu va mai fi.
20. Şi, dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; dar, datorită celor aleşi, pe care i-a ales El, a scurtat zilele acelea.
21. Şi atunci, dacă cineva vă va spune: «Iată, aici este Hristosul!», sau: «Iată acolo!», să nu credeţi.
22. Pentru că se vor ridica falşi Hristoşi şi falşi profeţi şi vor face semne şi minuni, ca să amăgească, dacă este posibil, chiar pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama! Iată, v-am spus toate dinainte.
24. Iar în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va da lumina
25. şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nori cu mare putere şi glorie.
27. Şi atunci îi va trimite pe îngerii Săi şi îi va strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28. Dar de la smochin învăţaţi parabola: când ramura lui este deja fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că vara este aproape;
29. aşa şi voi, când veţi vedea întâmplându-se acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
30. Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece această generaţie, până nu vor avea loc toate acestea.
31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.
32. Dar, despre ziua aceea sau despre ceasul acela, nimeni nu ştie: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; pentru că nu ştiţi când este timpul:
34. este ca un om care pleacă din ţară, îşi lasă casa şi dă robilor săi autoritate şi fiecăruia lucrarea lui; şi i-a poruncit portarului să vegheze.
35. Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei: seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa;
36. ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind.