Ioan 12

Maria Îi toarnă mir pe picioare.

1. Isus deci, cu şase zile înainte de Paşti, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morţi.

2. I-au pregătit deci o cină acolo şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

3. Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preţ, i-a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

4. Atunci unul dintre ucenicii Săi, Iuda, al lui Simon, Iscarioteanul, care urma să-L vândă, ·a spus:

5. „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?“

6. Dar a spus aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era hoţ şi avea punga şi lua cele puse în ea.

7. Isus deci a spus: „Las-o: ea l-a păstrat pentru ziua pregătirii Mele pentru înmormântare;

8. pentru că pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna“.

9. O mare mulţime de iudei au aflat deci că El este acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase dintre morţi.

10. Dar preoţii de seamă s-au sfătuit ca să-l omoare şi pe Lazăr,

11. pentru că, din cauza lui, mulţi dintre iudei plecau şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim.

12. A doua zi, o mare mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,

13. au luat ramuri de palmier şi I-au ieşit în întâmpinare, şi strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“

14. Şi Isus, găsind un măgăruş, S-a aşezat pe el, după cum este scris:

15. „Nu te teme, fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul unei măgăriţe“.

16. Ucenicii Săi n-au înţeles acestea la început; dar, când Isus a fost glorificat, atunci şi-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei Îi făcuseră acestea.

17. Deci mulţimea care era cu El mărturisea că El îl chemase pe Lazăr din mormânt şi el îl înviase dintre morţi.

18. Pentru aceasta L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că a auzit că făcuse semnul acesta.

19. Fariseii au spus deci între ei: „Vedeţi că nu vă foloseşte la nimic: iată, lumea a plecat după El!“

Isus vorbeşte de moartea Sa.

20. Şi erau nişte greci dintre cei care se suie ca să se închine la sărbătoare;

21. aceştia deci au venit la Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, spunând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus“.

22. Filip ·a venit şi ·i-a spus lui Andrei, şi Andrei şi Filip ·au venit şi I-au spus lui Isus.

23. Dar Isus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca să fie glorificat Fiul Omului.

24. Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

25. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa eternă.

26. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Şi, dacă cineva Îmi slujeşte, Tatăl îl va onora.

27. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi spune? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta»? Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta.

28. Tată, glorifică Numele Tău!“ A venit deci un glas din cer: „L-am şi glorificat şi din nou Îl voi glorifica!“

29. Deci mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea: „A fost tunet“. Alţii spuneau: „Un înger I-a vorbit!“

30. Isus a răspuns şi a zis: „Nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.

31. Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

32. Şi Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine“.

33. Iar aceasta o spunea arătând cu ce moarte urma să moară.

34. Mulţimea I-a răspuns: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne pentru totdeauna; şi cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este Acesta, Fiul Omului?“

35. Isus deci le-a spus: „Încă puţin timp este lumina printre voi. Umblaţi cât timp aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; şi cine umblă în întuneric nu ştie încotro merge.

36. Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii“. Isus a vorbit acestea şi, plecând, S-a ascuns de ei.

Necredinţa Iudeilor.

37. Şi, deşi El făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în El,

38. ca să fie împlinit cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut mărturisirea noastră? şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?“

39. De aceea nu puteau să creadă, pentru că din nou Isaia a spus:

40. „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi să nu se întoarcă şi să-i vindec“.

41. Isaia a spus acestea când a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El.

42. Totuşi, în adevăr, chiar dintre mai-mari, mulţi au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau, ca să nu fie excluşi din sinagogă;

43. pentru că au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

44. Dar Isus a strigat şi a spus: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine.

45. Şi cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine.

46. Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric;

47. şi dacă cineva aude cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; pentru că n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.

48. Pe cine Mă respinge pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.

49. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc;

50. şi ştiu că porunca Lui este viaţă eternă. Deci cele ce vorbesc Eu, aşa vorbesc, cum Mi-a spus Tatăl“.