Luca 7

Vindecarea robului unui sutaş.

1. Şi, când a sfârşit toate cuvintele Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2. Şi un rob al unui centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav şi aproape să moară;

3. şi, auzind despre Isus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să-l vindece pe robul lui.

4. Iar ei, venind la Isus, L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i faci aceasta,

5. pentru că iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit sinagoga“.

6. Şi Isus mergea împreună cu ei. Dar deja, pe când El nu era departe de casă, centurionul a trimis la El pe nişte prieteni, spunându-I: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.

7. De aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca.

8. Pentru că şi eu sunt om pus sub autoritate, având în subordinea mea ostaşi, şi zic acestuia: «Du-te!», şi se duce; şi altuia: «Vino!», şi vine; şi robului meu: «Fă aceasta!», şi face“.

9. Şi Isus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se spre mulţimea care Îl urma, a zis: „Vă spun: nici chiar în Israel n-am găsit atâta credinţă“.

10. Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, l-au găsit sănătos pe robul care era bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain.

11. Şi a fost că, după aceea, El a mers într-o cetate numită Nain, şi cu El mergeau mulţi ucenici ai Săi şi o mare mulţime.

12. Şi, când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, şi ea era văduvă; şi o mulţime foarte mare din cetate era împreună cu ea.

13. Şi, când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a spus: „Nu plânge!“

14. Şi, apropiindu-Se, a atins sicriul şi cei care-l duceau s-au oprit. Şi El a spus: „Tinere, ţie îţi spun: ridică-te!“

15. Şi mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Şi l-a dat mamei lui.

16. Şi toţi au fost cuprinşi de teamă şi Îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Un mare profet S-a ridicat între noi“; şi: „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său“.

17. Şi vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea şi în tot ţinutul din jur.

Trimeşii lui Ioan Botezătorul.

18. Şi ucenicii lui Ioan i-au spus despre toate acestea:

19. şi, chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis la Isus, spunând: „Tu eşti Cel care vine, sau să aşteptăm pe altul?“

20. Şi, venind la El, oamenii aceştia au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, spunând: «Tu eşti Cel care vine, sau să aşteptăm pe altul?»“

21. În ceasul acela El i-a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, săracilor li se vesteşte Evanghelia;

23. şi fericit este oricine nu se va poticni de Mine“.

Mărturia lui Isus despre Ioan.

24. Şi, după ce trimişii lui Ioan au plecat, a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să priviţi în pustiu? o trestie clătinată de vânt?

25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei în haine alese şi care trăiesc în lux sunt în curţile împăraţilor.

26. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.

27. Acesta este cel despre care este scris: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta». Pentru că vă spun:

28. Între cei născuţi din femei nu este nici unul mai mare decât Ioan; dar cine este mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

29. (Şi tot poporul care a auzit şi vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezaţi cu botezul lui Ioan;

30. dar fariseii şi învăţătorii legii au respins pentru ei înşişi hotărârea lui Dumnezeu, nefiind botezaţi de el.)

31. Deci cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine sunt ei asemenea?

32. Sunt asemenea unor copii stând în piaţă şi strigând unii către alţii şi spunând: «V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns».

33. Pentru că a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi voi spuneţi: «Are demon!»

34. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi voi spuneţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!»

35. Şi înţelepciunea a fost îndreptăţită de toţi copiii ei“.

Femeia păcătoasă.

36. Dar unul dintre farisei Îl ruga să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă.

37. Şi, iată, o femeie din cetate, care era păcătoasă, şi care ştia că El stătea la masă în casa fariseului, luând un vas de alabastru cu mir

38. şi stând la spate, la picioarele Lui, plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi, şi I le ştergea cu părul capului ei şi Îi săruta picioarele şi le ungea cu mir.

39. Şi, văzând aceasta, fariseul care-L invitase şi-a zis în sine, spunând: „Acesta, dacă ar fi profet, ar cunoaşte cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, pentru că este păcătoasă“.

40. Şi Isus, răspunzând, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Şi el a zis: „Spune, Învăţătorule!“

41. „Erau doi datornici ai unui creditor: unul îi datora cinci sute de dinari şi celălalt cincizeci.

42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi; deci care dintre ei îl va iubi mai mult?“

43. Şi Simon, răspunzând, I-a spus: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult“. Şi El i-a spus: „Drept ai judecat“.

44. Şi, întorcându-Se spre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi tu această femeie? Am intrat în casa ta; apă pentru picioarele Mele nu Mi-ai dat, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul capului ei.

45. Sărutare nu Mi-ai dat, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

46. Cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns, dar ea cu mir Mi-a uns picioarele.

47. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin“.

48. Şi ei i-a spus: „Iertate sunt păcatele tale“.

49. Şi cei care stăteau cu El la masă au început să spună în ei înşişi: „Cine este Acesta care iartă şi păcatele?“

50. Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace“.