Luca 5

Pescuirea minunată.

1. Şi a fost că, pe când Îl îmbulzea mulţimea, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, El stătea lângă lacul Ghenezaret;

2. şi a văzut două corăbii lângă lac, iar pescarii ieşiseră din ele şi spălau plasele.

3. Şi, intrând într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la mal; şi S-a aşezat şi, din corabie, învăţa mulţimile.

4. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru pescuire“.

5. Şi Simon, răspunzând, I-a spus: „Stăpâne, după ce toată noaptea ne-am trudit, nimic n-am prins; dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasele“.

6. Şi, făcând ei aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupeau plasele.

7. Şi au făcut semn tovarăşilor lor, celor care erau în cealaltă corabie, să vină şi să-i ajute; şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât se afundau.

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos“.

9. Pentru că îl cuprinsese uimirea, pe el şi pe toţi cei împreună cu el, din cauza pescuirii peştilor pe care o făcuseră;

10. şi, la fel, şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum vei fi pescar de oameni“.

11. Şi, după ce au tras corăbiile la mal, lăsând totul, L-au urmat.

Vindecarea unui lepros.

12. Şi a fost că, pe când era El într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; şi, văzându-L pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“.

13. Şi, întinzându-Şi mâna, l-a atins, spunând: „Vreau, fii curăţit!“ Şi îndată lepra a plecat de la el.

14. Şi El i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci mergi, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta după cum a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei“.

15. Dar vestea despre El se răspândea şi mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-L asculte şi să fie vindecate de neputinţele lor.

16. Şi El Se retrăgea în pustiuri şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog.

17. Şi a fost că, într-una din zile, El îi învăţa; şi stăteau jos nişte farisei şi învăţători ai legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era acolo ca să-i vindece.

18. Şi iată nişte oameni aducând pe pat un om care era paralizat; şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;

19. şi, negăsind pe unde să-l ducă înăuntru, prin mulţime, urcându-se pe acoperiş, l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijloc, înaintea lui Isus.

20. Şi, văzându-le credinţa, El a spus: „Omule, iertate-ţi sunt păcatele tale!“

21. Şi cărturarii şi fariseii au început să gândească, spunând: „Cine este Acesta care vorbeşte hule? Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?“

22. Dar Isus, cunoscându-le gândurile, răspunzând, le-a zis: „Ce gândiţi în inimile voastre?

23. Ce este mai uşor, a spune: «Iertate-ţi sunt păcatele tale!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă»?

24. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele“, i-a spus celui paralizat: „Ţie îţi spun: «Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă!»“

25. Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, a plecat acasă, glorificându-L pe Dumnezeu.

26. Şi toţi au fost cuprinşi de uimire şi Îl glorificau pe Dumnezeu şi s-au umplut de teamă, spunând: „Am văzut lucruri neobişnuite astăzi“.

Chemarea lui Levi.

27. Şi, după acestea, a ieşit şi a văzut pe un vameş cu numele Levi şezând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!“

28. Şi, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

29. Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi era mulţime mare de vameşi şi de alţii care stăteau cu ei la masă.

30. Şi cărturarii lor şi fariseii murmurau către ucenicii Săi, spunând: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?“

31. Şi Isus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi.

32. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe păcătoşi“.

Întrebarea despre post.

33. Şi ei I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac cereri, la fel şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau?“

34. Şi El le-a zis: „Puteţi să-i faceţi pe prietenii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei?

35. Dar vor veni zile când şi mirele va fi luat de la ei; atunci vor posti în acele zile“.

36. Şi le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu pune un petic de la o haină nouă la o haină veche; dacă ar pune, o va rupe şi pe cea nouă, şi peticul de la cea nouă nu se va potrivi cu cea veche.

37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; dacă ar pune, vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, şi burdufurile se vor distruge;

38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.