Luca 20

Puterea lui Isus.

1. Şi a fost că, într-una din zile, pe când învăţa El poporul în templu şi vestea Evanghelia, au venit deodată la El preoţii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, şi I-au vorbit,

2. zicând: „Spune-ne, cu ce autoritate faci acestea sau cine este Cel care Ţi-a dat autoritatea aceasta?“

3. Şi El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru, şi spuneţi-Mi:

4. Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?“

5. Şi ei gândeau în sinea lor, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»

6. Iar dacă vom zice: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt convinşi că Ioan era profet“.

7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde.

8. Şi Isus le-a spus: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea“.

Pilda vierilor.

9. Şi a început să spună poporului parabola aceasta: „Un om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat din ţară pentru mult timp.

10. Şi, la timpul potrivit, a trimis la viticultori un rob, ca să-i dea din rodul viei. Dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis înapoi fără nimic.

11. Şi a mai trimis un alt rob; dar ei, după ce l-au bătut şi pe acela şi l-au batjocorit, l-au trimis înapoi fără nimic.

12. Şi a mai trimis un al treilea; şi ei, rănindu-l şi pe el, l-au scos afară.

13. Şi stăpânul viei a spus: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu cel preaiubit; poate că, văzându-l, îl vor respecta».

14. Dar viticultorii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, spunând: «Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, pentru ca moştenirea să fie a noastră».

15. Şi, după ce l-au scos afară din vie, l-au omorât. Deci ce le va face stăpânul viei?

16. Va veni şi-i va omorî pe viticultorii aceia şi via o va da altora“. Şi ei, când au auzit, au spus: „Nicidecum!“

17. Dar El, privindu-i, a spus: „Ce este atunci aceasta, ce este scris: «Piatra pe care au lepădat-o ziditorii, aceasta a ajuns cap de unghi»?

18. Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera“.

19. Şi preoţii de seamă şi cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor, pentru că au înţeles că despre ei spusese parabola aceasta.

Birul Cezarului.

20. Şi, urmărindu-L, au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba, pentru ca să-L predea puterii şi autorităţii guvernatorului.

21. Şi L-au întrebat, spunând: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu primeşti după înfăţişare, ci îi înveţi pe oameni cu adevărat calea lui Dumnezeu:

22. «Se cuvine pentru noi să dăm tribut Cezarului, sau nu?»“

23. Dar El, înţelegându-le viclenia, le-a zis: „Pentru ce Mă ispitiţi?

24. Arătaţi-Mi un dinar. Al cui chip şi a cui inscripţie are? „Şi ei, răspunzând, au spus: „Ale Cezarului“.

25. Şi El le-a spus: „Daţi deci Cezarului cele ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu“.

26. Şi nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului şi, minunându-se de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere.

27. Şi, venind la El unii dintre saducheii care tăgăduiesc că există înviere, L-au întrebat,

28. spunând: „Învăţătorule, Moise ne-a scris: «Dacă va muri fratele cuiva, având soţie, şi acela va muri fără copii, fratele lui să-i ia soţia şi să-i ridice urmaş fratelui său».

29. Erau deci şapte fraţi: şi cel dintâi, luând o soţie, a murit fără copii.

30. Şi al doilea a luat femeia şi a murit şi el fără copii;

31. şi al treilea a luat-o; şi tot aşa, şi cei şapte nu au lăsat copii şi au murit;

32. şi, la urma tuturor, a murit şi femeia.

33. Deci, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie? pentru că cei şapte au avut-o de soţie“.

34. Şi Isus le-a spus: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

35. dar cei socotiţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită;

36. pentru că ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37. Dar, că morţii înviază, chiar Moise a arătat în textul despre rug, când Îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov».

38. Dar El nu este Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, pentru că toţi sunt vii pentru El“.

39. Şi unii dintre cărturari, răspunzând, au spus: „Învăţătorule, bine ai vorbit“.

40. Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

Al cui fiu este Hristosul?

41. Şi El le-a zis: „Cum spun ei că Hristosul este fiu al lui David,

42. iar David însuşi spune în Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea

43. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale»?

44. David deci Îl numeşte Domn; şi cum este El fiu al lui?“

Cărturarii mustraţi de Isus.

45. Şi, pe când tot poporul asculta, le-a spus ucenicilor Săi:

46. „Păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi care iubesc saluturile în pieţe şi scaunele de seamă în sinagogi şi locurile de seamă la mese,

47. care devorează casele văduvelor şi, de ochii lumii, se roagă îndelung. Aceştia vor primi mai aspră sentinţă“.