Luca 10

Trimiterea celor şaptezeci de ucenici.

1. Iar după acestea, Domnul a rânduit şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde urma El să vină.

2. Şi le zicea: „Secerişul, în adevăr, este mare, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi;

3. iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

4. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nu salutaţi pe nimeni pe drum.

5. Şi, în orice casă veţi intra, întâi spuneţi: «Pace casei acesteia!»

6. Şi, dacă este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; dar, dacă nu, se va întoarce la voi.

7. Şi rămâneţi în aceeaşi casă, mâncând şi bând cele ce au ei; pentru că vrednic este lucrătorul de plata lui. Nu vă mutaţi din casă în casă.

8. Şi, în orice cetate veţi intra, şi ei vă primesc, mâncaţi ce vi se pune înainte

9. şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi spuneţi-le: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi».

10. Dar, în orice cetate veţi intra şi ei nu vă primesc, ieşiţi pe străzile ei şi spuneţi:

11. «Chiar praful care s-a lipit de noi din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră; totuşi să ştiţi aceasta, că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu».

12. Dar vă spun că în ziua aceea mai uşor va fi pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida! pentru că, dacă în Tir şi în Sidon ar fi avut loc lucrările de putere care au avut loc în voi, de mult s-ar fi pocăit, şezând în sac şi cenuşă.

14. Dar mai uşor va fi pentru Tir şi pentru Sidon la judecată, decât pentru voi.

15. Şi tu, Capernaume, care ai fost înălţat până la cer, vei fi coborât până la Locuinţa morţilor.

16. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine, respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

Întoarcerea celor şaptezeci.

17. Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: „Doamne, chiar demonii ni se supun în Numele Tău“.

18. Şi El le-a spus: „Am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger.

19. Iată, vă dau autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va vătăma nicidecum.

20. Totuşi nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“.

21. În acelaşi ceas, Isus S-a bucurat în duh şi a spus: „Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta.

22. Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, şi cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere“.

23. Şi, întorcându-Se spre ucenici, le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd ce vedeţi voi!

24. Pentru că vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit“.

Pilda Samariteanului.

25. Şi, iată, un învăţător al legii s-a ridicat, ispitindu-L şi spunând: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?“

26. Şi El i-a zis: „Ce este scris în lege? Cum citeşti?“

27. Iar el, răspunzând, a spus: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi“.

28. Şi El i-a spus: „Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi“.

29. Dar el, dorind să se îndreptăţească, I-a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?“

30. Şi Isus, răspunzând, a spus: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat şi l-au rănit, şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

31. Şi, din întâmplare, un preot cobora pe drumul acela; şi, văzându-l, a trecut înainte pe partea cealaltă.

32. Şi tot astfel şi un levit, ajungând la locul acela, a venit şi a văzut şi a trecut înainte pe partea cealaltă.

33. Dar un samaritean care călătorea a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.

34. Şi s-a apropiat şi i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi, punându-l pe animalul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.

35. Şi a doua zi dimineaţa, pe când pleca, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Ai grijă de el; şi orice vei mai cheltui, eu îţi voi da înapoi la întoarcerea mea».

36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?“

37. Şi el a spus: „Cel care a avut milă de el“. Şi Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel“.

Marta şi Maria.

38. Şi a fost că, pe când mergeau, El a intrat într-un sat. Şi o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei.

39. Şi ea avea o soră, numită Maria, care, aşezându-se şi ea la picioarele lui Isus, asculta cuvântul Său.

40. Marta însă era ocupată cu multă slujire; şi, apropiindu-se, a spus: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“.

41. Dar Isus, răspunzând, i-a spus: „Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi şi te tulburi tu;

42. dar un singur lucru este necesar: şi Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua“.