Luca 1

Cuvânt înainte.

1. Întrucât mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor deplin crezute printre noi,

2. aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi slujitori ai Cuvântului,

3. mi s-a părut bine şi mie, care am cercetat de la început toate acestea cu exactitate, să ţi le scriu în ordine, preaalesule Teofil,

4. ca să cunoşti certitudinea lucrurilor în care ai fost învăţat.

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul.

5. Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata lui Abia, şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.

6. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile şi rânduielile Domnului.

7. Şi nu aveau copil, pentru că Elisabeta era sterilă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

8. Şi a fost că, pe când slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

9. i-a căzut la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în templul Domnului, ca să ardă tămâie.

10. Şi toată mulţimea poporului se ruga afară, la ceasul tămâierii.

11. Şi un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii.

12. Şi Zaharia, văzându-l, s-a tulburat şi l-a cuprins teama.

13. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că cererea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan.

14. Şi el îţi va fi bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

15. Pentru că va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin, nici băutură tare; şi va fi umplut de Duh Sfânt chiar din pântecele mamei sale.

16. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17. Şi el va merge înaintea Lui în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească pentru Domnul un popor binevoitor“.

18. Şi Zaharia i-a zis îngerului: „După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă“.

19. Şi îngerul, răspunzând, i-a spus: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

20. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua în care vor fi acestea, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor“.

21. Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în templu.

22. Iar când a ieşit, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că văzuse o viziune în templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut.

23. Şi a fost că, după ce s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă.

24. Şi, după aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, spunând:

25. „Aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a privit spre mine, ca să-mi ridice ruşinea dintre oameni“.

Vestirea naşterii lui Isus Hristos.

26. Şi, în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate a Galileii, al cărei nume era Nazaret,

27. la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei era Maria.

28. Şi îngerul a venit la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea căreia i s-a dat har! Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!“

29. Dar ea s-a tulburat mult la cuvântul lui şi se gândea în sine ce fel de salut să fie acesta.

30. Şi îngerul i-a spus: „Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har la Dumnezeu!

31. Şi, iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte un Fiu şi Îi vei pune numele Isus.

32. El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său;

33. şi va împărăţi peste casa lui Iacov pentru totdeauna şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.

34. Dar Maria i-a zis îngerului: „Cum va fi aceasta, pentru că eu nu cunosc bărbat?“

35. Şi îngerul, răspunzând, i-a spus: „Duh Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte Se va chema Fiu al lui Dumnezeu.

36. Şi, iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită sterilă;

37. pentru că nici un lucru nu va fi imposibil la Dumnezeu“.

38. Şi Maria a spus: „Iată roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la ea.

Cântarea Mariei.

39. Şi Maria, ridicându-se în zilele acelea, a plecat în grabă în ţinutul muntos, spre o cetate a lui Iuda,

40. şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.

41. Şi a fost că, auzind Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt

42. şi a strigat cu glas tare şi a spus: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!

43. Şi de unde aceasta pentru mine, ca să vină la mine mama Domnului meu?

44. Pentru că, iată, cum mi-a răsunat în urechi glasul salutului tău, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

45. Şi ferice de aceea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a celor vorbite ei de la Domnul“.

46. Şi Maria a spus: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul

47. şi duhul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48. pentru că a privit la starea smerită a roabei Sale. Pentru că, iată, de acum toate generaţiile mă vor numi fericită,

49. pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari; şi sfânt este Numele Său;

50. şi îndurarea Lui este pentru generaţii şi generaţii, pentru cei care se tem de El.

51. El a lucrat putere cu braţul Său; i-a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor.

52. I-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi.

53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic.

54. L-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de îndurare

55. (după cum le-a vorbit părinţilor noştri), faţă de Avraam şi sămânţa lui, pentru totdeauna“.

56. Şi Maria a rămas împreună cu ea cam trei luni; şi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul.

57. Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască şi a născut un fiu.

58. Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul Şi-a mărit îndurarea faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59. Şi a fost că, în ziua a opta, au venit să-i facă circumcizie copilaşului şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.

60. Şi mama lui, răspunzând, a spus: „Nu, ci se va chema Ioan“.

61. Şi ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care se cheamă cu acest nume“.

62. Şi i-au făcut semne tatălui său, cum ar vrea să fie numit.

63. Şi, cerând o tăbliţă de scris, a scris, spunând: „Ioan este numele lui“. Şi toţi s-au minunat.

64. Şi gura i s-a deschis îndată, şi limba lui, şi vorbea, binecuvântându-L pe Dumnezeu.

65. Şi teama i-a cuprins pe toţi cei care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se vorbea despre toate cuvintele acestea.

66. Şi toţi cei care le auzeau le puneau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare copilaşul acesta?“ Şi mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia.

67. Şi Zaharia, tatăl său, s-a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, spunând:

68. „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a făcut răscumpărare pentru poporul Său;

69. şi ne-a ridicat un corn de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,

70. după cum a vorbit prin gura sfinţilor Săi profeţi care au fost de la început:

71. «Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc»,

72. ca să împlinească îndurare cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,

73. de jurământul pe care i l-a jurat lui Avraam, tatăl nostru,

74. ca, salvaţi din mâna vrăjmaşilor noştri, să ne dea să-I slujim fără teamă,

75. în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76. Şi tu, copilaşule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt, pentru că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să-I pregăteşti căile,

77. ca să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii prin iertarea păcatelor lor,

78. datorită adâncului îndurării Dumnezeului nostru, în care ne-a cercetat răsăritul din înălţime,

79. ca să-i lumineze pe cei care stau în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne conducă picioarele pe calea păcii“.

80. Şi copilaşul creştea şi se întărea în duh. Şi a fost în pustiuri până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.