Leviticul 25

Anul sabatic.

1. Şi Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând:

2. „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, ţara să se odihnească un sabat pentru Domnul.

3. Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-ţi strângi rodul ei,

4. dar anul al şaptelea să fie un sabat de odihnă pentru ţară, un sabat pentru Domnul: ogorul tău să nu-l semeni şi via ta să n-o tai.

5. Să nu seceri ceea ce va creşte de la sine din seminţele căzute ale secerişului tău şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: un an de odihnă să fie pentru ţară.

6. Şi sabatul ţării să vă fie hrană, ţie şi robului tău şi roabei tale şi lucrătorului tău plătit şi oaspetelui tău, care locuieşte temporar la tine,

7. şi animalelor tale şi vieţuitoarelor care sunt în ţara ta: tot ce se va produce să fie pentru hrană.

Anul de veselie. Răscumpărarea averilor şi robilor.

8. Şi să-ţi numeri şapte sabate de ani, de şapte ori şapte ani; şi zilele celor şapte sabate de ani să-ţi fie patruzeci şi nouă de ani.

9. Atunci să faci să răsune tare trâmbiţa, în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii; în ziua Ispăşirii, să faceţi să răsune trâmbiţa în toată ţara voastră.

10. Şi să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să vestiţi eliberare în ţară tuturor locuitorilor ei: acesta să vă fie un an jubiliar; şi să vă întoarceţi fiecare la stăpânirea lui şi să vă întoarceţi fiecare la familia lui.

11. Acest al cincizecilea an să vă fie un an jubiliar; să nu semănaţi şi să nu seceraţi cele crescute de la sine şi să nu culegeţi strugurii viei netăiate.

12. Pentru că este an jubiliar; să vă fie sfânt; să mâncaţi rodul lui, din ce va da câmpul.

13. În acest an jubiliar să vă întoarceţi fiecare om la stăpânirea lui.

14. Şi, când vindeţi ceva aproapelui vostru sau cumpăraţi din mâna aproapelui vostru, să nu vă nedreptăţiţi unul pe altul.

15. Să cumperi de la aproapele tău potrivit cu numărul anilor de la anul jubiliar: să-ţi vândă potrivit cu numărul anilor de rod.

16. Potrivit cu mulţimea anilor să-i măreşti preţul şi potrivit cu împuţinarea anilor să-i scazi preţul, pentru că îţi vinde numărul secerişurilor.

17. Şi să nu vă nedreptăţiţi unul pe altul; ci să te temi de Dumnezeul tău: pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

18. Şi să împliniţi rânduielile Mele şi să păziţi judecăţile Mele şi să le faceţi, şi veţi locui în ţara voastră în siguranţă.

19. Şi ţara îşi va da rodul şi veţi mânca până la săturare şi veţi locui în ea în siguranţă.

20. Şi dacă veţi zice: «Ce vom mânca în anul al şaptelea? Iată, nu vom semăna, nici nu vom culege venitul nostru!»,

21. atunci Eu voi porunci binecuvântarea Mea peste voi în anul al şaselea şi el va da rod pentru trei ani.

22. Şi veţi semăna în anul al optulea şi veţi mânca din roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui, veţi mânca din cele vechi.

23. Şi pământul să nu se vândă pentru totdeauna, pentru că pământul este al Meu; pentru că voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei.

24. Şi în toată ţara pe care o aveţi în stăpânire să daţi drept de răscumpărare pentru pământ.

25. Dacă fratele tău va sărăci şi va vinde din stăpânirea lui, atunci răscumpărătorul său, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.

26. Şi dacă omul nu va avea pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare şi-i dă mâna şi are de ajuns pentru răscumpărarea lui,

27. atunci să socotească anii de la vinderea lui şi ceea ce va trece peste să înapoieze omului căruia i-l vânduse şi să se întoarcă la stăpânirea lui.

28. Şi dacă mâna lui n-a găsit de ajuns ca să i-l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubiliar; şi în anul jubiliar să iasă şi să se întoarcă la stăpânirea lui.

29. Şi dacă cineva va vinde o casă de locuit într-o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârşitul anului vinderii ei; un an întreg va avea dreptul de răscumpărare.

30. Şi dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămâne pentru totdeauna în mâna celui care a cumpărat-o, în generaţiile sale; să nu iasă în anul jubiliar.

31. Dar casele satelor, care n-au zid împrejurul lor, să fie socotite asemenea ogoarelor ţării: ele vor putea fi răscumpărate şi ele să fie eliberate în anul jubiliar.

32. Dar cât despre cetăţile leviţilor şi casele din cetăţile stăpânirii lor, leviţii să aibă drept de răscumpărare pentru totdeauna.

33. Şi dacă cineva va răscumpăra de la unul dintre leviţi, atunci casa vândută în cetatea stăpânirii lui să fie eliberată în anul jubiliar, deoarece casele din cetăţile leviţilor sunt stăpânirea lor între fiii lui Israel.

34. Şi câmpul deschis dimprejurul cetăţilor lor să nu se vândă, pentru că este stăpânirea lor pentru totdeauna.

35. Şi când fratele tău va sărăci şi mâna lui nu va mai putea munci lângă tine, atunci să-l ajuţi, fie că este străin sau oaspete, ca să trăiască alături de tine.

36. Să nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme-te de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască alături de tine.

37. Să nu-i dai argintul tău cu camătă, nici să nu-i împrumuţi hrana ta cu dobândă.

38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.

39. Şi dacă fratele tău va sărăci lângă tine şi se va vinde ţie, să nu-l sileşti să-ţi facă muncă de rob.

40. Să fie cu tine ca un lucrător plătit şi ca un oaspete; să slujească la tine până la anul jubiliar.

41. Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui cu el, şi să se întoarcă la familia sa şi să se întoarcă la stăpânirea părinţilor săi.

42. Pentru că ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; ei să nu se vândă cum se vând robii.

43. Să nu-l stăpâneşti cu asprime, ci să te temi de Dumnezeul tău.

44. Şi cât despre robul tău şi roaba ta pe care-i vei avea, dintre naţiunile care sunt împrejurul vostru, dintre ele să vă cumpăraţi robi şi roabe.

45. Şi, dintre fiii străinilor care locuiesc temporar între voi, dintre ei să cumpăraţi şi din familia lor care este cu voi, pe care i-au născut în ţara voastră; şi ei vor fi stăpânirea voastră.

46. Şi să-i lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi, ca moştenire a stăpânirii; pe ei să-i faceţi robii voştri pentru totdeauna; dar cât despre fraţii voştri, fiii lui Israel, să nu stăpâniţi unul peste altul cu asprime.

47. Şi dacă un străin sau unul care locuieşte temporar cu tine va ajunge bogat, şi fratele tău lângă el va sărăci şi se va vinde străinului care locuieşte temporar cu tine sau unui urmaş din familia străinului:

48. după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie răscumpărat; unul dintre fraţii săi îl poate răscumpăra.

49. Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; sau îl poate răscumpăra unul care este ruda lui de sânge din familia lui; sau, dacă îi dă mâna, se poate răscumpăra el însuşi.

50. Şi să facă socoteala cu cumpărătorul său de la anul în care i-a fost vândut până la anul jubiliar şi preţul vinderii sale să fie potrivit cu numărul anilor, potrivit cu zilele unui lucrător plătit care ar fi la el.

51. Şi dacă mai sunt încă mulţi ani, să înapoieze preţul răscumpărării sale potrivit lor din argintul cumpărării lui.

52. Şi dacă vor fi rămas puţini ani până la anul jubiliar, să facă socoteala cu el: să-i înapoieze preţul răscumpărării sale potrivit cu numărul anilor lui.

53. Să fie la el ca un lucrător plătit an de an; să nu stăpânească peste el cu asprime înaintea ochilor tăi.

54. Şi dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă de la el în anul jubiliar, el şi copiii lui cu el.

55. Pentru că fiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.