Isaia 33

1. ✸ Vai de tine, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi care înşeli şi n-ai fost înşelat! Când vei înceta să pustieşti, vei fi pustiit; când vei termina de înşelat, vei fi înşelat şi tu.

2. ✡ Doamne, îndură-Te de noi: pe Tine Te-am aşteptat! Fii braţul lor în toate dimineţile şi salvarea noastră în timp de strâmtorare!

3. ✡ La glasul zarvei, popoarele au fugit; la ridicarea Ta, naţiunile s-au împrăştiat.

4. Şi prada voastră va fi adunată cum strânge omida; cum sar lăcustele, aşa vor sări asupra ei.

5. ✡ Domnul este înălţat; pentru că El locuieşte în înălţime, El a umplut Sionul cu judecată şi cu dreptate.

6. Şi El va fi statornicia timpurilor tale, belşug de mântuire, înţelepciune şi cunoştinţă. Temerea de Domnul va fi comoara lui.

7. ✡ Iată, vitejii lor strigă afară; solii păcii plâng cu amar.

8. Căile sunt pustii; nu este nici un călător. El a rupt legământul, a dispreţuit cetăţile, nesocoteşte pe om.

9. Ţara jeleşte, lâncezeşte; Libanul se ruşinează, se veştejeşte; Saronul a ajuns ca un pustiu, şi Basanul şi Carmelul s-au scuturat.

10. „Acum Mă voi ridica“, zice Domnul; „acum voi fi înălţat, acum Mă voi ridica!

11. Veţi zămisli pleavă, veţi naşte mirişte; suflarea voastră este un foc care vă va mistui.

12. Şi popoarele vor fi ca varul în cuptorul aprins; ca spinii tăiaţi vor fi arse în foc.

13. Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, recunoaşteţi puterea Mea!“

14. ✡ Păcătoşii se înfricoşează în Sion, tremurul i-a cuprins pe cei făţarnici. „Cine dintre noi va putea locui cu un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea locui cu flăcările eterne?“

15. Cel care umblă drept şi vorbeşte drept, cel care dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel care îşi scutură mâinile, ca să nu ia mită, cel care îşi astupă urechile, ca să nu audă vorbindu-se de sânge şi îşi închide ochii ca să nu vadă răul:

16. acela va locui pe înălţime, întăriturile stâncilor vor fi scăparea lui, pâinea i se va da, apele îi vor fi asigurate.

17. Ochii tăi Îl vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui; vor privi ţara întinzându-se departe.

18. Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cel care cântăreşte? Unde este cel care numără turnurile?

19. Nu vei mai vedea pe poporul cel crunt, pe poporul cu limbă încâlcită, pe care n-o poţi înţelege, cu limba gângavă, pe care n-o pricepi.

20. ✡ Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, locuinţă liniştită, cort care nu va fi îndepărtat. Ţăruşii lui nu vor fi scoşi niciodată şi nici una din funiile lui nu va fi ruptă;

21. ci acolo Domnul cel măreţ va fi pentru noi un loc cu râuri, cu şuvoaie late; acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo vreo corabie măreaţă.

22. Pentru că Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru; El ne va salva.

23. ✡ Funiile tale s-au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; atunci se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada.

24. Şi locuitorul nu va zice: „Sunt bolnav“. Poporului care locuieşte în el i se va ierta nelegiuirea.