Isaia 25

1. Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; Te voi înălţa, voi lăuda Numele Tău, pentru că ai făcut lucruri minunate, planuri de demult, care sunt credincioşie şi adevăr.

2. Pentru că ai făcut din cetate o movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, ca palatul străinilor să nu mai fie o cetate; niciodată nu va mai fi reconstruit.

3. De aceea, poporul cel puternic Te va glorifica, cetatea naţiunilor care înspăimântă se va teme de Tine.

4. Pentru că Tu ai fost o întăritură pentru cel sărac, o întăritură pentru cel nevoiaş în strâmtorarea lui, un adăpost împotriva furtunii, o umbră împotriva arşiţei, pentru că suflarea celor asupritori a fost ca furtuna care se izbeşte de un zid.

5. Tu ai potolit zarva străinilor ca pe arşiţa unui loc uscat; ca arşiţa la umbra unui nor, aşa va fi smerită cântarea celor asupritori.

6. ✡ Şi Domnul oştirilor va face pe muntele acesta tuturor popoarelor un ospăţ cu mâncăruri grase, un ospăţ cu vinuri vechi, cu mâncăruri grase, pline de măduvă, cu vinuri vechi, bine limpezite.

7. Şi va înghiţi în muntele acesta faţa vălului care înfăşoară toate popoarele şi învelitoarea care acoperă toate naţiunile.

8. El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta dispreţul poporului Său de pe tot pământul, pentru că Domnul a vorbit.

9. ✡ Şi, în ziua aceea, se va zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; pe El L-am aşteptat şi El ne va mântui. Acesta este Domnul: L-am aşteptat, ne vom bucura şi ne vom desfăta în mântuirea Lui“.

10. Pentru că mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta; şi Moabul va fi călcat în picioare sub el, cum se calcă paiele în bălegar,

11. şi îşi va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate; şi El le va doborî mândria odată cu uneltirile mâinilor lor.

12. Şi cetăţuia întăriturilor zidurilor tale, El o va doborî, o va da jos, o va arunca la pământ, în ţărână.