Isaia 14

1. Pentru că Domnul va avea milă de Iacov şi din nou va alege pe Israel şi-i va aşeza în odihnă în ţara lor; şi străinul se va însoţi cu ei şi se vor lipi de casa lui Iacov.

2. Şi popoarele îi vor lua şi-i vor aduce la locul lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Şi îi vor lua captivi pe cei care-i ţinuseră captivi şi vor stăpâni peste asupritorii lor.

3. Şi va fi aşa: în ziua când Domnul îţi va da odihnă după necazul tău şi tulburarea ta şi după robia grea la care ai fost supus,

4. vei rosti această cântare cu tâlc asupra împăratului Babilonului, şi vei zice:„Cum a încetat asupritorul, a încetat stoarcerea aurului.

5. Domnul a sfărâmat toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor!

6. Cel care lovea popoarele cu furie, cu o lovitură neîncetată, cel care stăpânea cu mânie peste naţiuni, este persecutat fără cruţare!

7. Tot pământul se odihneşte, este liniştit; toţi izbucnesc în cântece de bucurie.

8. ✡ Chiar şi chiparoşii se bucură de tine, cedrii Libanului, zicând: «De când ai căzut tu, nici un tăietor nu s-a suit împotriva noastră!»

9. Locuinţa morţilor de dedesubt se mişcă pentru tine, ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine trezeşte umbrele, pe toate căpeteniile pământului; i-a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii naţiunilor.

10. Toţi aceştia vor răspunde şi-ţi vor zice: «Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, ai ajuns asemenea nouă!»

11. Mândria ta a coborât în Locuinţa morţilor, cu sunetul harfelor tale. Viermele s-a aşternut sub tine, şi viermii te acoperă.

12. ✡ Cum ai căzut din ceruri, luceafărule, fiu al zorilor! Eşti aruncat la pământ, tu, cel care subjugai naţiunile!

13. Şi tu ziceai în inima ta: «Mă voi înălţa în ceruri, îmi voi înălţa tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu şi voi şedea pe muntele adunării în adâncimile nordului;

14. mă voi sui peste înălţimile norilor, voi fi asemenea Celui Preaînalt!»

15. Dar vei fi coborât în Locuinţa morţilor, în adâncimile gropii!

16. Cei care te vor vedea se vor uita ţintă la tine, te vor privi, zicând: «Acesta este omul care a făcut să se cutremure pământul, care făcea să se clatine împărăţii,

17. care a făcut din lume un pustiu şi i-a distrus cetăţile, care nu dădea drumul acasă captivilor săi?»

18. Toţi împăraţii naţiunilor, toţi, stau culcaţi în măreţie, fiecare în casa lui.

19. Dar tu eşti azvârlit afară din mormântul tău, ca o ramură lepădată, acoperit cu cei ucişi, cu cei străpunşi de sabie, care coboară până la pietrele gropii, ca un trup mort călcat sub picior.

20. Nu te vei uni cu ei în înmormântare, pentru că ţi-ai pustiit ţara, ţi-ai ucis poporul. Despre sămânţa răufăcătorilor nu se va aminti niciodată.

21. ✡ Pregătiţi înjunghierea fiilor lui, pentru nelegiuirea părinţilor lor, ca să nu se ridice şi să stăpânească pământul, nici să umple faţa lumii cu cetăţi“.

22. „Şi Eu Mă voi ridica împotriva lor“, zice Domnul oştirilor, „şi voi stârpi din Babilon numele şi rămăşiţa, şi pe fiu şi pe nepot“, zice Domnul.

23. „Şi-l voi face o stăpânire a ariciului şi bălţi de apă, şi-l voi mătura cu mătura nimicirii“, zice Domnul oştirilor.

Împotriva Asiriei.

24. ✡ Domnul oştirilor a jurat, zicând: „Da, cum am gândit, aşa va fi; şi cum am hotărât, aşa va rămâne:

25. că-l voi zdrobi pe asirian în ţara Mea şi-l voi călca în picioare pe munţii Mei; şi jugul lui se va depărta de pe ei şi povara lui se va depărta de pe umerii lor.

26. Acesta este planul pe care l-am hotărât cu privire la tot pământul şi aceasta este mâna care este întinsă asupra tuturor naţiunilor“.

27. Pentru că Domnul oştirilor a hotărât; şi cine se va împotrivi? Şi mâna Lui este întinsă; şi cine o va întoarce?

Împotriva Filistenilor.

28. ✸ În anul morţii împăratului Ahaz a fost profeţia aceasta.

29. ✡ Nu te bucura, toată Filistia, pentru că s-a sfărâmat nuiaua care te-a lovit. Pentru că din rădăcina şarpelui va ieşi o năpârcă şi rodul ei va fi un şarpe arzător care zboară.

30. Şi întâii-născuţi ai săracilor vor mânca, şi cei nevoiaşi se vor culca în siguranţă, dar voi omorî rădăcina ta prin foamete şi rămăşiţa ta va fi ucisă.

31. Urlă, poartă! Ţipă, cetate! Toată Filistia, eşti topită, pentru că un fum vine de la nord şi nici unul nu rămâne deoparte din cetele sale.

32. Şi ce se va răspunde trimişilor naţiunii? Că Domnul a întemeiat Sionul şi că săracii poporului Său îşi vor pune încrederea în el.