Iov 36

1. Şi Elihu a continuat şi a zis:

2. „Aşteaptă-mă puţin şi îţi voi arăta că încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu.

3. Îmi voi aduce de departe cunoştinţa şi voi da dreptate Ziditorului meu.

4. Pentru că, în adevăr, cuvintele mele nu vor fi mincinoase; Cel desăvârşit în cunoştinţă este cu tine.

5. Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte; este puternic în tăria inimii.

6. El nu salvează viaţa celui rău, dar face dreptate celor întristaţi.

7. El nu-Şi întoarce ochii de la cei drepţi, ci i-a aşezat pentru totdeauna chiar cu împăraţi pe tron; şi ei sunt înălţaţi.

8. Şi dacă, legaţi în lanţuri, sunt prinşi în corzile întristării,

9. atunci le arată lucrarea lor şi răzvrătirile lor, pentru că au lucrat cu mândrie.

10. Şi le deschide urechea spre disciplină şi le porunceşte să se întoarcă de la nelegiuire.

11. Dacă ascultă şi-I slujesc, îşi vor sfârşi zilele în bunăstare şi anii în desfătări.

12. Dar, dacă nu ascultă, vor pieri de sabie şi vor muri fără cunoştinţă.

13. Dar cei nelavioşi în inimă îngrămădesc mânie; nu strigă când El îi leagă.

14. Sufletul lor moare în tinereţe şi viaţa lor este printre cei necuraţi.

15. Pe cel întristat, El îl scapă prin întristarea lui şi îi deschide urechea în asuprire.

16. Chiar aşa te-ar fi scos şi pe tine din gura nenorocirii, la loc larg, unde nu este strâmtorare, şi grăsimea ar fi fost din belşug în hrana de pe masa ta.

17. Dar tu eşti plin de judecata celui rău; judecata şi dreptatea se ţin de tine.

18. Pentru că este mânie, păzeşte-te ca nu cumva să fii luat de pedeapsă; atunci o mare răscumpărare nu-ţi va folosi.

19. Va preţui El bogăţiile tale? Nu, nici aurul, nici toate resursele puterii.

20. Nu dori noaptea, când popoarele sunt luate din locul lor.

21. Păzeşte-te, nu te întoarce spre nelegiuire: pentru că aceasta ai ales mai degrabă decât întristarea.

22. ✡ Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa; cine învaţă pe alţii ca El?

23. Cine I-a rânduit calea Sa? Şi cine a zis: «Tu ai făcut nedreptate»?

24. Adu-ţi aminte să glorifici lucrarea Lui, pe care oamenii o laudă în cântări.

25. Toţi oamenii o privesc; omul o vede de departe.

26. Iată, Dumnezeu este mare şi noi nu înţelegem. Nici numărul anilor Săi nu poate fi pătruns.

27. Pentru că El atrage picăturile de apă, ele se răspândesc în ploaie din aburul pe care-l formează,

28. pe care cerurile îl toarnă în picuri din belşug peste om.

29. Şi poate pricepe cineva răspândirea norilor, bubuitul cortului Său?

30. Iată, El întinde lumina Sa în jurul Lui şi acoperă adâncul mării.

31. Pentru că prin acestea judecă El popoarele; El dă de mâncare din belşug.

32. Îşi acoperă mâinile cu fulgerul şi îi porunceşte unde să lovească.

33. Tunetul lui vesteşte despre el, chiar şi vitele îi anunţă venirea.