Iona 2

1. Şi Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui

2. şi a zis: „Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul şi El mi-a răspuns; am strigat din pântecele Locuinţei morţilor şi Tu mi-ai auzit glasul.

3. Pentru că m-ai aruncat în adânc, în inima mărilor, şi apele m-au înconjurat; toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine.

4. Şi ziceam: «Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi; totuşi, din nou voi privi spre templul Tău cel sfânt».

5. Apele mi-au cuprins sufletul; adâncul m-a învăluit; papura s-a împletit în jurul capului meu.

6. Am coborât până la temeliile munţilor; zăvoarele pământului se închiseseră după mine pentru totdeauna. Dar Tu mi-ai ridicat viaţa din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

7. Pe când mi se sfârşea sufletul în mine, mi-am amintit de Domnul şi rugăciunea mea a ajuns la Tine, în templul Tău cel sfânt.

8. Cei care se uită la deşertăciuni mincinoase îndepărtează îndurarea de la ei.

9. Dar eu Îţi voi jertfi cu glas de mulţumire, voi împlini ce am promis. Salvarea este de la Domnul“.

10. Şi Domnul a poruncit peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.