Ioan 6

Înmulţirea pâinilor.

1. După acestea, Isus a mers dincolo de marea Galileii, sau a Tiberiadei,

2. şi o mare mulţime Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

3. Şi Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Săi.

4. Şi Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5. Isus deci, ridicându-Şi ochii şi văzând că o mare mulţime ·venea spre El, ·i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceştia?“

6. Dar spunea aceasta ca să-l încerce, pentru că El ştia ce avea de gând să facă.

7. Filip I-a răspuns: „Pâini de două sute de dinari nu le ajung ca să ia fiecare câte puţin“.

8. Unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, ·I-a spus:

9. „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar ce sunt acestea la atâţia?“

10. Şi Isus a spus: „Puneţi oamenii să se aşeze“. Şi era multă iarbă în acel loc. Deci oamenii s-au aşezat, în număr de aproape cinci mii.

11. Şi Isus a luat pâinile şi, mulţumind, a împărţit celor care şedeau; şi, la fel, din peştişori, cât au vrut.

12. Şi, când s-au săturat, ·le-a spus ucenicilor Săi: „Strângeţi prisosul de firimituri, ca să nu se piardă ceva“.

13. Le-au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşniţe cu firimituri, care au prisosit din cele cinci pâini de orz, de la cei care mâncaseră.

14. Oamenii deci, văzând semnul pe care l-a făcut Isus, spuneau: „Acesta este cu adevărat Profetul care vine în lume“.

15. Isus deci, cunoscând că au de gând să vină şi să-L ia ca să-L facă împărat, S-a retras din nou în munte, El singur.

Isus umblă pe mare.

16. Dar, când s-a făcut seară, ucenicii Săi au coborât la mare

17. şi, intrând în corabie, treceau marea spre Capernaum. Şi se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei

18. şi marea era agitată de un vânt puternic care sufla.

19. După ce au vâslit deci cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, Îl zăresc pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie; şi s-au temut.

20. Dar El ·le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi!“

21. Voiau deci să-L primească în corabie; şi îndată corabia a ajuns la ţărmul spre care mergeau.

Pâinea vieţii.

22. A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării, văzând că nu era altă corăbioară acolo decât aceea în care intraseră ucenicii Săi şi că Isus nu intrase în corabie cu ucenicii Săi, ci ucenicii Săi plecaseră singuri

23. (dar alte corăbioare din Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulţumise Domnul),

24. deci când a văzut mulţimea că Isus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbioare şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Isus.

25. Şi, găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabi, când ai ajuns aici?“

26. Isus le-a răspuns şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.

27. Lucraţi nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţă eternă, pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că pe El L-a pecetluit Tatăl, Dumnezeu“.

28. Ei deci I-au zis: „Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?“

29. Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care L-a trimis El“.

30. Ei deci I-au spus: „Ce semn faci Tu deci, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

31. Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»“.

32. Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată;

33. pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii“.

34. Ei deci I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine“.

35. Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi şi cine crede în Mine nicidecum nu va înseta, niciodată.

36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi nu credeţi.

37. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine, şi pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară;

38. pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.

39. Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, ca din tot ce Mi-a dat să nu pierd nimic, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40. Pentru că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“.

41. Iudeii murmurau deci împotriva Lui, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer“.

42. Şi spuneau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi cunoaştem? Cum spune El deci: «Am coborât din cer»?“

43. Isus deci a răspuns şi le-a zis: „Nu murmuraţi între voi.

44. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

45. Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat de la El vine la Mine;

46. nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel care este de la Dumnezeu: Acesta L-a văzut pe Tatăl.

47. Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede în Mine are viaţă eternă.

48. Eu sunt pâinea vieţii.

49. Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit.

50. Aceasta este pâinea care coboară din cer: ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

51. Eu sunt pâinea cea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; şi pâinea pe care Eu o voi da este carnea Mea, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii“.

52. Iudeii deci discutau între ei, spunând: „Cum poate Acesta să ne dea carnea Lui să o mâncăm?“

53. Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca deci carnea Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.

54. Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi,

55. deoarece carnea Mea este adevărată hrană şi sângele Meu este adevărată băutură.

56. Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el.

57. După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu trăiesc datorită Tatălui, tot aşa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el datorită Mie.

58. Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu cum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit: cine mănâncă această pâine va trăi etern“.

59. A spus acestea în sinagogă, pe când îi învăţa în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. - Mărturisirea lui Petru.

60. Deci mulţi dintre ucenicii Săi, când au auzit aceasta, au spus: „Greu este acest cuvânt; cine poate să-l asculte?“

61. Dar Isus, cunoscând în Sine că ucenicii Săi ·murmurau cu privire la acest lucru, le-a spus: „Aceasta vă face să vă poticniţi?

62. Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?

63. Duhul este cel care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care Eu vi le-am vorbit sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Pentru că Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.

65. Şi spunea: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl“.

66. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi s-au întors şi nu mai umblau cu El.

67. Isus le-a spus deci celor doisprezece: „Şi voi vreţi să plecaţi?“

68. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne

69. şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“.

70. Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol“.

71. Şi vorbea despre Iuda, al lui Simon, Iscarioteanul; pentru că acesta urma să-L vândă, el fiind unul din cei doisprezece.