Ioan 4

Samariteanca.

1. Deci, când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan

2. (deşi Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Săi),

3. a părăsit Iudeea şi a mers din nou în Galileea.

4. Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria.

5. ·A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său.

6. Şi acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a aşezat astfel lângă izvor. Era pe la ceasul al şaselea.

7. ·A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus ·i-a spus: „Dă-Mi să beau“

8. (pentru că ucenicii Săi plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare).

9. Femeia samariteancă ·I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?“ pentru că iudeii nu au relaţii cu samaritenii.

10. Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie“.

11. Femeia ·I-a spus: „Doamne, nu ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie?

12. Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?“

13. Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou;

14. dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţă eternă“.

15. Femeia ·I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să nu mai vin aici să scot“.

16. Isus ·i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“.

17. Femeia a răspuns şi a zis: „Nu am bărbat“. Isus ·i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat»,

18. pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta ai spus adevărat“.

19. Femeia ·I-a spus: „Doamne, văd că Tu eşti profet.

20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“.

21. Isus ·i-a spus: „Femeie, crede-Mă, vine un ceas când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.

22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce ştim, pentru că mântuirea este de la iudei.

23. Dar vine un ceas, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; pentru că şi Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

24. Dumnezeu este Duh şi cei care I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr“.

25. Femeia ·I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, care Se numeşte Hristos; când va veni El, ne va spune toate“.

26. Isus ·i-a spus: „Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine“.

Trezirea din Samaria.

27. Şi atunci au venit ucenicii Săi şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a spus: „Ce cauţi?“ sau: „De ce vorbeşti cu ea?“

28. Atunci femeia şi-a lăsat vasul de apă şi a plecat în cetate şi ·le-a spus oamenilor:

29. „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?“

30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

31. Dar, între timp, ucenicii Îl rugau, spunând: „Rabi, mănâncă!“

32. Dar El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi“.

33. Ucenicii spuneau deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“

34. Isus ·le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui.

35. Nu spuneţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele, că sunt deja albe pentru seceriş.

36. Secerătorul primeşte plată şi adună rod spre viaţă eternă, pentru ca şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.

37. Pentru că în aceasta este adevărat cuvântul: «Unul este semănătorul şi altul secerătorul».

38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce nu voi aţi muncit; alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor“.

39. Dar mulţi dintre samaritenii din cetatea aceea au crezut în El, datorită cuvântului femeii care mărturisea: „Mi-a spus toate câte am făcut“.

40. Deci, când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână cu ei; şi El a rămas acolo două zile.

41. Şi mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său;

42. şi-i spuneau femeii: „Nu numai datorită spuselor tale credem, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii“.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc.

43. Dar, după cele două zile, El a ieşit de acolo şi a plecat în Galileea,

44. pentru că Isus Însuşi mărturisea că un profet nu este onorat în patria lui.

45. Când a venit deci în Galileea, L-au primit galileenii, cei care văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim în timpul sărbătorii; pentru că şi ei veniseră la sărbătoare.

46. El a venit deci din nou în Cana Galileii, unde făcuse apa vin. Şi era un slujitor împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum.

47. El, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, a mers la El şi L-a rugat să coboare şi să-l vindece pe fiul său, pentru că era pe moarte.

48. Isus deci ·i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu credeţi!“

49. Slujitorul împărătesc ·I-a zis: „Doamne, coboară mai înainte de a muri copilul meu“.

50. Isus ·i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte“. Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi a plecat.

51. Dar deja, pe când cobora el, robii lui l-au întâmpinat şi i-au adus vestea, spunând: „Fiul tău trăieşte“.

52. El căuta deci să afle de la ei ceasul în care i-a fost mai bine. Şi ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra“.

53. Tatăl a cunoscut deci că în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui.

54. Din nou, Isus a făcut acest al doilea semn, venind din Iudeea în Galileea.