Ieremia 2

Mustrarea poporului.

1. ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

2. zicând: „Mergi şi strigă în auzul Ierusalimului, spunând: Aşa zice Domnul:«Mi-aduc aminte de tine, de prietenia tinereţii tale, de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat.

3. Israel era sfânt pentru Domnul, cel dintâi rod al venitului Său. Toţi cei care îl mănâncă sunt vinovaţi; răul va veni peste ei»“, zice Domnul.

4. ✡ Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacov şi toate familiile casei lui Israel!

5. Aşa zice Domnul:„Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după deşertăciune şi au ajuns deşerţi?

6. Şi n-au zis: «Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu, printr-un pământ de pustiuri şi gropi, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr-un pământ prin care nu trecuse nici un om şi unde nu locuise nimeni?»

7. Şi v-am adus într-o ţară roditoare, ca să mâncaţi rodul ei şi bunurile ei; şi aţi intrat şi aţi întinat ţara Mea şi aţi prefăcut moştenirea Mea în urâciune.

8. Preoţii n-au zis: «Unde este Domnul?» Şi cei care mânuiau legea nu M-au cunoscut şi păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea şi profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri fără folos.

9. De aceea, din nou Mă voi certa cu voi“, zice Domnul, „şi Mă voi certa cu fiii fiilor voştri.

10. Pentru că treceţi în insulele Chitimului şi vedeţi; şi trimiteţi la Chedar şi luaţi seama bine şi vedeţi dacă a fost aşa ceva.

11. Şi-a schimbat vreo naţiune dumnezeii? Şi ei nu sunt dumnezei; dar poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos!

12. ✡ Miraţi-vă de aceasta, ceruri, şi înfioraţi-vă; uimiţi-vă foarte mult“, zice Domnul.

13. „Pentru că poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-şi sape fântâni, fântâni crăpate, care nu ţin apa.

14. Este Israel un rob? Este el un rob născut în casă? Pentru ce a ajuns el de pradă?

15. Puii de leu au răcnit împotriva lui, şi-au ridicat glasul şi i-au făcut ţara un pustiu. Cetăţile lui sunt arse şi fără locuitori.

16. Chiar şi fiii Nofului şi ai Tahpanesului ţi-au zdrobit creştetul capului.

17. Nu ţi-ai făcut aceasta singur, părăsindu-L pe Domnul Dumnezeul tău, în timp ce El te conducea pe cale?

18. Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului? Şi ce cauţi pe calea Asiriei, ca să bei apele râului?

19. ✡ Răutatea ta te va corecta şi necredinţa ta te va mustra. Recunoaşte deci şi vezi că este rău şi amar că L-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că nu este în tine temerea de Mine“, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.

20. „Pentru că de demult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: «Nu voi sluji!» Pentru că pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te pleci, curvind.

21. Şi Eu, Eu te plantasem viţă aleasă, sămânţă cu totul bună. Cum deci te-ai schimbat faţă de Mine în mlădiţele stricate ale unei viţe străine?

22. Căci chiar dacă te-ai spăla cu leşie şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea ta rămâne înaintea Mea“, zice Domnul Dumnezeu.

23. „Cum zici: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după baali»? Priveşte-ţi calea în vale, recunoaşte ce ai făcut, dromaderă iute, care-şi încrucişează căile.

24. Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustiul, care în dorinţa sufletului ei trage vântul pe nas: cine o abate în aprinderea ei? Toţi câţi o caută nu se vor obosi: o vor găsi în luna ei.

25. ✡ Fereşte-ţi piciorul să nu fie desculţ; şi gâtul tău, de la sete! Dar tu ai zis: «În zadar; nu, pentru că îi iubesc pe străini şi voi merge după ei».

26. Cum se ruşinează hoţul când este prins, aşa se va ruşina casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor şi preoţii lor şi profeţii lor,

27. care zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» şi pietrei: «Tu m-ai născut!» Pentru că ei şi-au întors spre Mine spatele, şi nu faţa; dar în timpul necazului lor vor zice: «Ridică-Te şi salvează-ne!»

28. Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul necazului tău! Căci ca numărul cetăţilor tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!

29. Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea“, zice Domnul.

30. „În zadar i-am lovit pe fiii voştri; n-au primit nici o învăţătură. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu nimicitor“.

31. ✡ Voi, generaţia aceasta, vedeţi cuvântul Domnului! „Am fost Eu un pustiu pentru Israel sau o ţară a întunericului gros? De ce zice poporul Meu: «Noi înşine ne suntem stăpâni, nu vom mai veni la Tine»?

32. Îşi uită fecioara podoabele ei? mireasa, găteala ei? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.

33. Ce bine ştii să-ţi întocmeşti calea ca să cauţi dragoste! De aceea, ţi-ai şi obişnuit căile cu cele rele.

34. Da, în poalele tale s-a găsit sângele sufletelor săracilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins spărgând; dar s-a găsit pe toate acestea.

35. Şi tu zici: «Pentru că sunt nevinovată, desigur mânia Lui se va întoarce de la mine!» Iată, voi intra la judecată cu tine, pentru că zici: «N-am păcătuit!»

36. De ce umbli atât de mult încoace şi încolo ca să-ţi schimbi calea? Te vei ruşina şi de Egipt, cum te-ai ruşinat de Asiria!

37. Vei ieşi şi de acolo şi mâinile tale vor fi pe capul tău; pentru că Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi şi nu vei prospera prin ei.