Habacuc 3

1. ✸ O rugăciune a profetului Habacuc, pe şighionot.

2. „Doamne, am auzit ce ai spus Tu şi, m-am temut. Doamne, însufleţeşte lucrarea Ta în mijlocul anilor! În mijlocul anilor, fă-o cunoscut! În mânie, aminteşte-Ţi de îndurare!“

3. Dumnezeu a venit din Teman şi Cel Sfânt de pe muntele Paran. Oprire. Gloria Lui acoperă cerurile şi pământul este plin de lauda Sa.

4. Şi strălucirea Lui era ca lumina. Raze ieşeau din mâna Lui; şi acolo era ascunsă puterea Lui.

5. Înaintea Lui mergea ciuma şi o flacără arzătoare ieşea la picioarele Lui.

6. El a stat şi a măsurat pământul; El a privit şi a tulburat naţiunile; şi munţii cei de veacuri s-au risipit, dealurile străvechi s-au afundat; căile Lui sunt eterne.

7. ✡ Am văzut corturile Cuşanului în durere; covoarele ţării Madianului au tremurat.

8. S-a mâniat Domnul pe râuri? Era mânia Ta împotriva râurilor? Era vuietul Tău împotriva mării, de ai călărit pe caii Tăi şi Te-ai suit în carele Tale de biruinţă?

9. Arcul Tău s-a dezgolit, nuielele disciplinării jurate după cuvântul Tău. Oprire. Ai despicat pământul cu râuri.

10. Munţii Te-au văzut, erau în durerile naşterii; şuvoaie de apă au trecut. Adâncul a făcut să i se audă glasul; şi-a ridicat mâinile în sus.

11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor, la lumina săgeţilor Tale care zburau, la strălucirea suliţei Tale scânteietoare.

12. Ai păşit cu indignare prin ţară; ai treierat naţiunile cu mânie.

13. Ai ieşit pentru salvarea poporului Tău, pentru salvarea unsului Tău, ai zdrobit capul din casa celui rău, ai dezvelit temelia până la gât. Oprire.

14. Ai străpuns chiar cu suliţele lui capul căpeteniilor lui; ei au ieşit ca un vârtej să mă risipească; veselia lor era ca şi cum ar fi vrut să înghită în ascuns pe cel întristat.

15. Ai umblat cu caii Tăi prin mare – grămada apelor mari.

16. ✡ Am auzit şi lăuntrul mi s-a cutremurat; buzele mele tremurau la acest glas; mi-a intrat putrezirea în oase şi am tremurat înăuntrul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când invadatorul lor se va sui împotriva poporului.

17. ✡ Pentru că, deşi smochinul nu va înmuguri şi rod nu va fi în viţe, rodul măslinului va lipsi şi ogoarele nu vor da hrană, turma va fi nimicită din staul şi nu va fi nici o cireadă în grajduri,

18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.

19. Dumnezeu, Domnul este tăria mea; şi El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă va face să umblu pe înălţimile mele“.Către mai-marele muzicii. Pe instrumentele mele cu coarde.