Geneza 32

Frica lui Iacov.

1. Şi Iacov a plecat pe drumul său şi l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.

2. Şi, când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a pus numele locului aceluia: Mahanaim.

3. Şi Iacov a trimis soli înaintea feţei sale la Esau, fratele său, în ţara Seir, în câmpia Edomului.

4. Şi le-a poruncit, zicând: „Aşa veţi vorbi lui Esau, domnul meu: «Aşa vorbeşte Iacov, robul tău: Am locuit temporar la Laban şi am rămas până acum.

5. Şi am boi şi măgari, oi şi robi şi roabe; şi am trimis să spună domnului meu, ca să capăt favoare în ochii tăi»“.

6. Şi solii s-au întors la Iacov, zicând: „Am ajuns la fratele tău, la Esau; şi chiar el vine în întâmpinarea ta şi patru sute de bărbaţi sunt cu el“.

7. Atunci Iacov s-a temut foarte mult şi s-a tulburat; şi a despărţit pe oamenii care erau cu el, şi oile, şi boii, şi cămilele, în două cete.

8. Şi a zis: „Dacă va veni Esau la o ceată şi o va bate, atunci cealaltă ceată care a rămas va scăpa“.

Rugăciunea lui Iacov.

9. Şi Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi-ţi voi face bine»,

10. eu sunt nevrednic de cea mai mică dintre toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat robului Tău, pentru că am trecut cu toiagul meu peste acest Iordan şi acum am ajuns două cete.

11. Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă lovească pe mine, pe mama cu copiii.

12. Şi Tu ai zis: «Cu adevărat îţi voi face bine şi voi face sămânţa ta ca nisipul mării, care nu se poate număra datorită mulţimii»“.

Iacov caută să îmblânzească pe Esau.

13. Şi a rămas acolo în noaptea aceea; şi a luat din tot ce i-a căzut în mână un dar pentru Esau, fratele său:

14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi; două sute de oi şi douăzeci de berbeci;

15. treizeci de cămile alăptătoare şi mânjii lor; patruzeci de vaci şi zece tauri; douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

16. Şi le-a dat în mâna robilor săi, fiecare turmă în parte. Şi a zis robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turmă şi turmă“.

17. Şi a poruncit celui dintâi, zicând: „Dacă te va întâlni fratele meu, Esau, şi te va întreba, zicând: «Al cui eşti şi unde mergi şi ale cui sunt acestea dinaintea ta?»,

18. atunci să-i spui: «Ale robului tău, Iacov: este un dar trimis domnului meu, Esau; şi, iată, şi el este după noi!»“

19. Şi a poruncit şi celui de-al doilea şi celui de-al treilea şi tuturor care mergeau după turme, zicând: „Cu aceste cuvinte să vorbiţi lui Esau, când îl veţi găsi.

20. Şi veţi mai spune: «Iată, robul tău, Iacov, este după noi»“. Pentru că el îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea şi apoi voi vedea faţa lui; poate mă va primi“.

21. Şi darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.

22. Şi s-a sculat în noaptea aceea şi a luat pe cele două soţii ale sale şi pe cele două roabe ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut vadul Iabocului.

23. Şi i-a luat şi i-a trecut peste pârâu şi a trecut ce avea.

Lupta lui Iacov: Israel.

24. Şi Iacov a rămas singur; şi un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

25. Şi, când a văzut că nu-l învinge, i-a atins încheietura şoldului; şi s-a scrântit încheietura şoldului lui Iacov, pe când se lupta cu el.

26. Şi i-a zis: „Lasă-mă să mă duc, pentru că se revarsă zorile“. Şi el a zis: „Nu te voi lăsa să te duci, decât dacă mă vei binecuvânta“.

27. Şi i-a zis: „Care îţi este numele?“ Şi el a spus: „Iacov“.

28. Şi a zis: „Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai învins“.

29. Şi Iacov l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău“. Şi el a zis: „Pentru ce mă întrebi de numele meu?“ Şi l-a binecuvântat acolo.

30. Şi Iacov a pus locului aceluia numele Peniel: „Pentru că am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi sufletul meu a fost scăpat“.

31. Şi răsărea soarele peste el când trecea de Peniel; şi şchiopăta din şoldul său.

32. De aceea, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul încheieturii şoldului, pentru că El a atins pe Iacov la încheietura şoldului, peste tendon.