Galateni 3

Legea şi credinţa.

1. O, galateni fără minte! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost arătat răstignit?

2. Numai aceasta doresc să aflu de la voi: din faptele legii aţi primit Duhul, sau din auzirea credinţei?

3. Aşa de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, acum sfârşiţi în carne?

4. În zadar aţi suferit atâtea? dacă, în adevăr, chiar în zadar!

5. Cel care vă dă deci Duhul şi face lucrări de putere între voi, face acestea din fapte ale legii, sau din auzirea credinţei?

6. Aşa cum „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate“.

7. Să ştiţi deci că cei din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam;

8. şi Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptăţi naţiunile din credinţă, i-a vestit dinainte lui Avraam Evanghelia: „În tine vor fi binecuvântate toate naţiunile“.

9. Deci cei din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Avraam.

10. Pentru că toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă“;

11. iar că prin lege nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că „cel drept va trăi din credinţă“;

12. iar legea nu este din credinţă; ci: „acela care va face acestea va trăi prin ele“.

13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi (pentru că este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn“),

14. pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la naţiuni în Hristos Isus, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului.

Făgăduinţa şi Legea.

15. Fraţilor (vorbesc în felul omului), nimeni nu desfiinţează un legământ confirmat, chiar al unui om, nici nu adaugă la el.

16. Iar promisiunile au fost rostite „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu spune: „şi seminţelor“, ca multora, ci ca uneia: „şi Seminţei tale“, care este Hristos.

17. Dar eu spun aceasta, că legea care a venit după patru sute treizeci de ani nu anulează un legământ confirmat mai înainte de Dumnezeu, astfel încât să facă promisiunea fără putere.

18. Pentru că, dacă moştenirea este din lege, nu mai este din promisiune; dar Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.

19. Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza călcărilor de lege, până când urma să vină „Sămânţa“ căreia I s-a făcut promisiunea, rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.

20. Iar Mijlocitorul nu este al unuia singur, însă Dumnezeu este Unul singur.

21. Este deci legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Pentru că, dacă ar fi fost dată o lege care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar fi din lege;

22. dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată din credinţa în Isus Hristos, celor care cred.

23. Dar, mai înainte de a veni credinţa, eram păziţi sub lege, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită.

24. Astfel că legea a fost îndrumătorul nostru spre Hristos, pentru ca să fim îndreptăţiţi din credinţă.

25. Însă, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumător;

26. pentru că toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

27. Pentru că toţi câţi aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

28. Nu este nici iudeu, nici grec; nu este nici rob, nici liber; nu este bărbat şi femeie; pentru că toţi sunteţi una în Hristos Isus:

29. iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci „sămânţa“ lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii.