Faptele apostolilor 8

Prigonirea creştinilor.

1. Şi Saul încuviinţa uciderea lui.Şi, în ziua aceea, a început o mare persecuţie împotriva adunării care era în Ierusalim şi toţi în afară de apostoli au fost împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.

2. Şi nişte bărbaţi evlavioşi l-au înmormântat pe Ştefan şi au jelit mult pentru el.

3. Dar Saul pustia adunarea, intrând prin case, şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la închisoare.

4. Deci cei împrăştiaţi străbăteau ţinuturile, vestind Cuvântul Evangheliei.

5. Şi Filip, coborând într-o cetate a Samariei, le-a predicat pe Hristos;

6. şi mulţimile luau aminte într-un gând la cele spuse de Filip, când auzeau şi vedeau semnele pe care le făcea.

7. Pentru că din mulţi care aveau duhuri necurate, acestea ieşeau, strigând cu glas tare; şi mulţi paralizaţi şi şchiopi au fost vindecaţi.

8. Şi a fost mare bucurie în cetatea aceea.

9. Şi un om cu numele Simon era dinainte în cetate, practicând magia şi uimind poporul Samariei, spunând că el însuşi este cineva mare:

10. căruia toţi, de la mic la mare, îi dădeau atenţie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea mare“.

11. Şi îi dădeau atenţie, pentru că de mult timp îi uimise cu magia lui.

12. Dar, când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

13. Şi Simon, chiar el a crezut şi, fiind botezat, stăruia să fie alături de Filip şi era uimit, văzând semnele şi lucrările mari de putere care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria.

14. Şi apostolii care erau în Ierusalim, auzind că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan care,

15. coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt.

16. Pentru că El nu coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi pentru Numele Domnului Isus.

17. Atunci au pus mâinile peste ei, şi ei au primit Duh Sfânt.

18. Dar Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor era dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani,

19. spunând: „Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca peste oricine voi pune mâinile să primească Duh Sfânt“.

20. Şi Petru i-a zis: „Argintul tău să fie împreună cu tine spre pieire, pentru că ai gândit că darul lui Dumnezeu se obţine cu bani.

21. Tu n-ai parte, nici sorţ în lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi cere Domnului, dacă, în adevăr, ţi se poate ierta gândul inimii tale;

23. pentru că te văd că eşti în fierea amărăciunii şi în legătura nedreptăţii“.

24. Şi Simon, răspunzând, a spus: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, astfel încât nimic să nu vină peste mine din cele ce aţi vorbit“.

25. Ei deci, după ce au mărturisit şi au vestit Cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi predicau Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Filip şi famenul Etiopian.

26. Dar un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu“.

27. Şi s-a ridicat şi a plecat. Şi, iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim ca să se închine,

28. se întorcea şi şedea în carul lui şi citea din profetul Isaia.

29. Şi Duhul i-a spus lui Filip: „Apropie-te şi alătură-te carului acestuia!“

30. Şi Filip, alergând, l-a auzit citind din profetul Isaia şi i-a spus: „Înţelegi, în adevăr, ce citeşti?“

31. Şi el a spus: „Cum aş putea înţelege, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi l-a rugat pe Filip să se suie şi să şadă împreună cu el.

32. Şi locul din Scriptură din care citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; şi, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa nu ·Şi-a deschis gura;

33. în smerirea Lui, judecata I-a fost luată; şi cine va descrie generaţia Lui? Pentru că viaţa ·I-a fost luată de pe pământ“.

34. Şi famenul, răspunzând lui Filip, a spus: „Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul?“

35. Şi Filip, deschizând gura şi începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus.

36. Şi, pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apă şi famenul ·a spus: „Iată apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“

37. (Şi Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, se poate“. Şi, răspunzând, i-a spus: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“.)

38. Şi a poruncit să stea carul. Şi au coborât amândoi la apă, atât Filip, cât şi famenul, şi l-a botezat.

39. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut, ci mergea pe drumul său, bucurându-se.

40. Şi Filip a fost găsit la Azot şi, străbătând ţinutul, vestea Evanghelia tuturor cetăţilor, până a ajuns în Cezareea.