Faptele apostolilor 5

Anania şi Safira.

1. Dar un bărbat cu numele Anania, împreună cu Safira, soţia lui, a vândut o proprietate

2. şi a oprit din preţ pentru sine, ştiind şi soţia; şi, aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.

3. Dar Petru a spus: „Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima, ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să opreşti pentru tine o parte din preţul ogorului?

4. Dacă rămânea nevândut, nu rămânea al tău? Şi, fiind vândut, nu era preţul lui în puterea ta? Pentru ce ţi-ai pus în inimă fapta aceasta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu“.

5. Şi Anania, auzind cuvintele acestea, a căzut jos şi a murit. Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit.

6. Şi cei mai tineri, ridicându-se, l-au înfăşurat şi, ducându-l afară, l-au înmormântat.

7. Şi a fost că, după aproape trei ore, a intrat şi soţia lui, neştiind ce se întâmplase.

8. Şi Petru i-a răspuns: „Spune-mi dacă aţi vândut ogorul cu atât“. Şi ea a spus: „Da, cu atât“.

9. Şi Petru i-a zis: „Pentru ce v-aţi înţeles împreună să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au înmormântat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară“.

10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui şi a murit. Şi tinerii, intrând, au găsit-o moartă; şi, ducând-o afară, au înmormântat-o lângă soţul ei.

11. Şi mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei care auzeau aceasta.

Izbânda apostolilor.

12. Şi prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor (şi erau toţi într-un gând în pridvorul lui Solomon,

13. dar din ceilalţi nici unul nu îndrăznea să li se alăture; însă poporul îi preamărea.

14. Şi tot mai mulţi credincioşi se adăugau la Domnul, mulţimi şi de bărbaţi şi de femei),

15. încât scoteau pe cei bolnavi pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, venind Petru, măcar umbra lui să treacă peste câte unul dintre ei.

16. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile din jur la Ierusalim, aducând bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.

Apostolii închişi şi izbăviţi.

17. Şi, ridicându-se marele preot şi toţi cei împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au umplut de invidie

18. şi au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea publică.

19. Dar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile închisorii şi, scoţându-i afară, le-a zis:

20. „Mergeţi, şi staţi şi vorbiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia“.

21. Şi, auzind ei aceasta, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi-i învăţau. Şi, venind marele preot şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi întregul sfat al bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare după ei.

22. Şi slujitorii, venind, nu i-au găsit în închisoare. Şi, întorcându-se, au dat de ştire, spunând:

23. „Am găsit închisoarea încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru“.

24. Şi, când au auzit cuvintele acestea, atât preotul cât şi căpitanul templului şi preoţii de seamă erau nedumeriţi cu privire la ei, ce ar putea să fie aceasta.

25. Şi a venit cineva şi le-a dat de ştire: „Iată, oamenii pe care i-aţi pus în închisoare sunt în templu, stând şi învăţând poporul“.

26. Atunci căpitanul, plecând împreună cu slujitorii, i-au adus, nu cu forţa, pentru că se temeau de popor, să nu-i ucidă cu pietre.

27. Şi i-au adus şi i-au pus în sinedriu. Şi marele preot i-a întrebat, spunând:

28. „V-am poruncit cu stricteţe să nu-i învăţaţi în Numele acesta. Şi, iată, aţi umplut Ierusalimul de învăţătura voastră şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângele Omului acestuia“.

29. Dar Petru şi apostolii, răspunzând, au spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

30. Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.

31. Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălţat prin dreapta Sa ca Domn şi Mântuitor, ca să dea pocăinţă lui Israel şi iertare de păcate.

32. Şi noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El“.

Apostolilor li de dă drumul.

33. Dar ei, când au auzit, îi tăia la inimă şi se sfătuiau să-i omoare.

34. Dar un fariseu numit Gamaliel, învăţător al legii, onorat de tot poporul, s-a ridicat în sinedriu şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe oameni.

35. Şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama la voi înşivă cu privire la oamenii aceştia, ce aveţi de gând să faceţi.

36. Pentru că înainte de aceste zile s-a ridicat Teuda, spunând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbaţi, cam patru sute. El a fost omorât şi toţi câţi ascultau de el au fost risipiţi şi n-au ajuns la nimic.

37. După el s-a ridicat Iuda galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras popor după el; şi el a pierit, şi toţi câţi ascultau de el au fost risipiţi.

38. Şi acum vă spun: „Depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, deoarece, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi nimicită;

39. dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; ca nu cumva să fiţi găsiţi şi luptând împotriva lui Dumnezeu“.

40. Şi ei au ascultat de sfatul lui. Şi, chemându-i pe apostoli, i-au bătut şi le-au poruncit să nu vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.

41. Ei deci au plecat dinaintea sinedriului, bucurându-se că au fost socotiţi vrednici să fie dispreţuiţi pentru Numele Lui.

42. Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să predice Evanghelia că Isus este Hristosul.