Faptele apostolilor 27

Plecarea lui Pavel la Roma.

1. Dar, când s-a hotărât ca noi să plecăm cu corabia spre Italia, pe Pavel şi pe alţi întemniţaţi i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta Augusta.

2. Şi suindu-ne într-o corabie din Adramit, care urma să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am pornit, fiind împreună cu noi Aristarh, un macedonean din Tesalonic.

3. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Şi Iulius se purta îngăduitor cu Pavel şi i-a dat voie să meargă la prietenii săi şi să primească îngrijire.

4. Şi, pornind de acolo, am plutit adăpostiţi de Cipru, pentru că vânturile ne erau potrivnice.

5. Şi, după ce am trecut de apele Ciliciei şi ale Pamfiliei, am ajuns la Mira, în Licia.

6. Şi acolo centurionul, găsind o corabie din Alexandria care pleca spre Italia, ne-a suit în ea.

7. Şi mergând încet mai multe zile şi ajungând cu greu în dreptul Cnidului, nelăsându-ne vântul, am înaintat la adăpostul Cretei, pe lângă Salmona.

8. Şi trecând cu greu de-a lungul coastei, am ajuns la un loc numit „Limanuri Bune“, de care era aproape cetatea Laseea.

9. Şi trecând mult timp şi călătoria pe mare fiind deja primejdioasă, pentru că trecuse deja şi postul, Pavel îi îndemna,

10. spunând: „Oamenilor, călătoria văd că va fi cu primejdie şi multă pierdere, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru vieţile noastre“.

11. Dar centurionul asculta mai mult de cârmaci şi de proprietarul corăbiei, decât de cele spuse de Pavel.

12. Şi portul nefiind bun pentru iernat, cei mai mulţi au dat sfatul să se plece cu corabia de acolo, dacă ar putea ajunge să ierneze la Fenix, un port al Cretei, privind spre nord-est şi spre sud-est.

13. Şi, vântul de sud suflând uşor, gândind că erau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancora şi au mers aproape de coastă, de-a lungul Cretei.

14. Dar nu mult după aceea s-a dezlănţuit de pe ea un vânt furtunos, numit Eurachilon.

15. Şi corabia fiind luată de el şi neputând să se opună vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui.

16. Dar, trecând repede sub ocrotirea unei insule numite Clauda, cu greu am putut stăpâni barca,

17. pe care, după ce au ridicat-o, întrebuinţau ajutoare, încingând corabia; şi, temându-se să nu fie aruncaţi pe Sirta, au coborât pânzele şi aşa erau purtaţi.

18. Dar, fiind puternic bătuţi de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura peste bord;

19. şi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.

20. Şi nearătându-se nici soare, nici stele timp de mai multe zile, şi ameninţând nu mică furtună, de acum ne-a fost luată orice speranţă de a ne putea salva.

21. Şi, fiind de mult fără hrană, atunci Pavel, stând în mijlocul lor, a spus: „Bărbaţilor, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi plecat din Creta şi să fi evitat această primejdie şi pierdere.

22. Şi acum vă îndemn să fiţi cu voie bună, pentru că nu va fi nici o pierdere a vieţii vreunuia dintre voi, ci numai a corăbiei.

23. Pentru că un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc a stat lângă mine în noaptea aceasta,

24. spunând: «Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi, iată, Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care sunt în corabie cu tine».

25. De aceea, bărbaţilor, fiţi cu voie bună, pentru că am încredere în Dumnezeu, că va fi aşa cum mi s-a spus.

26. Dar trebuie să naufragiem pe o insulă“.

27. Şi, când a fost a paisprezecea noapte, pe când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii, marinarii gândeau că se apropie de pământ.

28. Şi, măsurând adâncimea, au găsit douăzeci de stânjeni; şi, înaintând puţin şi măsurând din nou, au găsit cincisprezece stânjeni.

29. Şi, temându-se să nu fie aruncaţi pe locuri stâncoase, aruncând patru ancore de la pupă, doreau să se facă ziuă.

30. Dar marinarii căutând să fugă din corabie şi coborând barca spre mare, sub motiv că ar urma să arunce ancore de la proră,

31. Pavel a spus centurionului şi ostaşilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi“.

32. Atunci ostaşii au tăiat funiile bărcii şi au lăsat-o să cadă.

33. Şi, până să se facă ziuă, Pavel îi îndemna pe toţi să ia din mâncare, spunând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheaţi în aşteptare, fără să mâncaţi“.

34. De aceea vă îndemn să luaţi mâncare, pentru că aceasta este spre salvarea voastră; pentru că un păr nu va cădea de pe capul nici unuia dintre voi“.

35. Şi, după ce a spus acestea şi a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, după ce a frânt-o, a început să mănânce.

36. Şi toţi fiind cu voie bună, au luat şi ei mâncare.

37. Şi în corabie eram toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete.

38. Şi, săturându-se cu mâncare, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

39. Şi, când s-a făcut ziuă, nu cunoşteau pământul, dar zăreau un golf având un ţărm, spre care s-au gândit, dacă ar putea, să îndrepte corabia.

40. Şi, desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind în acelaşi timp funiile cârmelor; şi, ridicând pânza din faţă în vânt, se îndreptau spre ţărm.

41. Şi, căzând pe un loc scăldat din două părţi de mare, ·au împotmolit corabia; şi prora, împlântându-se, a rămas nemişcată, iar pupa se sfărâma de forţa valurilor.

42. Şi sfatul ostaşilor a fost să-i omoare pe întemniţaţi, ca nu cumva vreunul, înotând, să scape.

43. Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul şi a poruncit celor care pot înota să iasă la ţărm, aruncându-se primii;

44. şi ceilalţi, unii pe scânduri, alţii pe lucruri din corabie; şi aşa a fost că toţi au ajuns în siguranţă la ţărm.