Ezechiel 2

1. Şi El mi-a zis: „Fiu al omului, stai în picioare şi voi vorbi cu tine“.

2. Şi, când a vorbit cu mine, Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare şi L-am auzit pe Cel care vorbea cu mine.

3. Şi mi-a zis: „Fiu al omului, Eu te trimit la fiii lui Israel, la naţiuni răzvrătite, care s-au răzvrătit împotriva Mea: ei şi părinţii lor mi-au fost neascultători până în această zi.

4. Şi fiii aceştia sunt obraznici şi cu inimă îndărătnică. Eu te trimit la ei şi tu le vei spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu».

5. Şi ei, fie că vor asculta, fie că se vor abţine – pentru că sunt o casă răzvrătită – vor şti totuşi că a fost un profet printre ei.

6. Şi tu, fiu al omului, nu te teme de ei şi nu te teme de cuvintele lor, pentru că în jurul tău sunt mărăcini şi spini, şi locuieşti printre scorpioni; nu te teme de cuvintele lor, nici nu te înspăimânta de feţele lor, pentru că sunt o casă răzvrătită.

7. Şi să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că se vor abţine; pentru că sunt răzvrătiţi.

8. Dar tu, fiu al omului, ascultă ce-ţi spun: Nu fi răzvrătit ca această casă răzvrătită; deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi dau“.

9. Şi m-am uitat şi iată o mână întinsă spre mine; şi, iată, în ea era un sul de carte.

10. Şi l-a desfăşurat înaintea mea; şi era scris pe dinăuntru şi pe dinafară; şi în el erau scrise plângeri şi vaiete şi gemete.