Exodul 15

Cântarea de laudă.

1. Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare şi au vorbit, zicând:„Voi cânta Domnului, pentru că este foarte înălţat.A aruncat în mare pe cal şi pe călăreţul lui.

2. Domnul este tăria mea şi cântarea mea. Şi El a fost salvarea mea.Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi lăuda;Dumnezeul tatălui meu, şi-L voi înălţa.

3. Domnul este un războinic; Numele Său este Domnul.

4. Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;şi căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie.

5. Adâncurile i-au acoperit, au coborât în adâncimi ca o piatră.

6. Dreapta Ta, Doamne, este glorioasă în putere;dreapta Ta, Doamne, a sfărâmat în bucăţi pe vrăjmaş.

7. Şi în mărimea măreţiei Tale ai zdrobit pe cei care s-au ridicat împotriva Ta.Ai trimis mânia Ta: i-a mistuit ca pe o mirişte.

8. Şi, la suflarea nărilor Tale, apele s-au îngrămădit;şuvoaiele s-au ridicat ca un zid;adâncurile s-au închegat în inima mării.

9. Vrăjmaşul zicea: «Voi urmări, voi ajunge,voi împărţi prada, mi se va sătura sufletul de ei.Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici».

10. Tu ai suflat cu suflarea Ta; i-a acoperit marea.S-au scufundat ca plumbul în apele măreţe.

11. Cine este ca Tine, Doamne, între dumnezei?Cine este ca Tine, măreţ în sfinţenie,înfricoşător în laude, înfăptuind minuni?

12. Ţi-ai întins dreapta, pământul i-a înghiţit.

13. Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat;l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuinţa sfinţeniei Tale.

14. Popoarele au auzit, au tremurat;i-a cuprins groaza pe locuitorii Filistiei.

15. Atunci căpeteniile Edomului s-au îngrozit;tremurul a cuprins pe puternicii Moabului;toţi locuitorii Canaanului sunt topiţi.

16. Frica şi groaza au căzut peste ei.De măreţia braţului Tău au încremenit ca piatra,până a trecut poporul Tău, Doamne,până a trecut poporul pe care Ţi l-ai cumpărat.

17. Tu îi vei duce şi îi vei sădi pe muntele moştenirii Tale,la locul pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne,locaşul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat.

18. Domnul va împărăţi pentru totdeauna şi în veci!

19. Deoarece caii lui Faraon, cu carele lui şi cu călăreţii lui, au intrat în mare şi Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; şi fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării“.

20. Şi Maria, profetesa, sora lui Aaron, a luat tamburina în mâna ei şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu jocuri.

21. Şi Maria le răspundea:„Cântaţi Domnului, pentru că este foarte înălţat;a aruncat în mare pe cal şi pe călăreţul lui“.

Apele de la Mara.

22. Şi Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustiul Şur. Şi trei zile au umblat prin pustiu şi n-au găsit apă.

23. Şi au venit la Mara şi n-au putut să bea apele din Mara, pentru că erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.

24. Şi poporul murmura împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“

25. Şi el a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn şi el l-a aruncat în ape şi apele s-au făcut dulci. Acolo i-a dat o rânduială şi o judecată; şi acolo i-a încercat.

26. Şi a zis: „Dacă vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ce este drept în ochii Lui şi-ţi vei pleca urechea la poruncile Lui şi vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi pune peste tine nici una din plăgile pe care le-am pus peste Egipt; pentru că Eu sunt Domnul care te vindecă“.

27. Şi au venit la Elim; şi acolo erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo, lângă ape.