Evrei 7

1. Pentru că acest Melhisedec, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când se întorcea de la măcelul împăraţilor şi l-a binecuvântat,

2. căruia Avraam i-a împărţit şi zeciuială din toate, înseamnă mai întâi „Împărat al dreptăţii“ şi apoi şi „Împărat al Salemului“, adică „Împărat al păcii“,

3. fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar asemănat Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna.

4. Vedeţi dar cât de mare a fost acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă!

5. Şi, în adevăr, cei dintre fiii lui Levi care primesc preoţia au poruncă, potrivit legii, să ia zeciuieli de la popor, adică de la fraţii lor, deşi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam;

6. dar cel care nu are genealogie din ei a primit zeciuială de la Avraam şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.

7. Dar, fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

8. Şi aici, oameni muritori primesc zeciuieli; dar acolo, unul care are mărturia că trăieşte;

9. şi, cum am spune, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, care a primit zeciuieli,

10. pentru că era încă în coapsele tatălui său când l-a întâmpinat Melhisedec.

11. Atunci, dacă, în adevăr, perfecţiunea ar fi fost prin preoţia levitică, pentru că în temeiul ei a primit poporul legea, ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, după rânduiala lui Melhisedec, şi care nu este numit după rânduiala lui Aaron?

12. Pentru că, fiind schimbată preoţia, este necesară şi o schimbare a legii.

13. Pentru că Cel despre care sunt spuse acestea face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni nu a slujit altarului.

14. Pentru că este clar că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, seminţie despre care Moise n-a vorbit nimic privitor la preoţi.

15. Şi este încă mult mai evident dacă, după asemănarea lui Melhisedec, se ridică un altg preot,

16. care a fost rânduit nu potrivit legii unei porunci pământeşti, ci potrivit puterii unei vieţi nepieritoare.

17. Pentru că se mărturiseşte: „Tu eşti preot pentru eternitate, după rânduiala lui Melhisedec“.

18. Pentru că este o desfiinţare a poruncii de mai înainte, din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei

19. (pentru că legea n-a desăvârşit nimic), şi o introducere a unei speranţe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20. Şi, întrucât aceasta nu se face fără jurământ

21. (pentru că aceia au fost făcuţi preoţi fără jurământ, iar Acesta, cu jurământ, prin Cel care Îi zice: „Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: «Tu eşti preot pentru eternitate!»“),

22. cu atât mai mult Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.

23. Şi erau, în adevăr, mulţi preoţi, pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască;

24. dar El, datorită dăinuirii Sale pentru eternitate, are o preoţie care nu se transmite.

25. De aceea şi poate să mântuiască până la desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei.

26. Pentru că un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi şi făcut mai presus decât cerurile,

27. care nu are nevoie, în fiecare zi, ca marii preoţi, să ofere jertfe întâi pentru propriile păcate, apoi pentru cele ale poporului, pentru că a făcut aceasta odată pentru totdeauna, oferindu-Se pe Sine Însuşi jertfă.

28. Pentru că legea pune ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, careeste în urma legii, pune un Fiu, făcut desăvârşit pentru eternitate.