Evrei 4

1. Deci, rămânând o promisiune de a intra în odihna Lui, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă.

2. Pentru că, în adevăr, nouă ni s-a adus vestea bună ca şi lor; dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă în cei care au auzit.

3. Pentru că noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus: „Aşa am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“, deşi lucrările erau împlinite de la întemeierea lumii.

4. Pentru că a spus undeva, despre a şaptea zi, astfel: „Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Sale“.

5. Şi din nou în acest loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“

6. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea şi cei cărora li s-a adus întâi vestea bună n-au intrat din cauza neascultării,

7. El hotărăşte din nou o anumită zi, „Astăzi“, spunând în David după atâta timp, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“

8. Pentru că, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, n-ar fi vorbit după aceea despre o altă zi.

9. Rămâne deci o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10. Pentru că cine a intrat în odihna Lui, acela s-a şi odihnit de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale.

11. Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după acelaşi exemplu de neascultare.

12. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.

13. Şi nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

14. Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea noastră.

15. Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat.

16. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.