Efeseni 5

1. Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi,

2. şi umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.

3. Iar curvie şi orice necurăţie sau lăcomie nici să nu fie numite între voi, cum se cuvine unor sfinţi,

4. şi nici lucruri ruşinoase, nici vorbire nechibzuită, nici glumă proastă, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă mulţumire.

5. Pentru că ştiţi aceasta, cunoscând că nici un curvar, sau necurat, sau lacom de bani, care este un idolatru, nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

6. Nimeni să nu vă amăgească prin cuvinte goale, căci pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

7. Deci nu fiţi împreună-părtaşi cu ei!

8. Pentru că odinioară eraţi întuneric, dar acum, lumină în Domnul; umblaţi ca nişte copii ai luminii

9. (pentru că rodul luminii este în orice bunătate şi dreptate şi adevăr),

10. încercând ce este plăcut Domnului;

11. şi nu aveţi comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci, mai degrabă, dezaprobaţi-le,

12. pentru că este ruşinos şi a spune cele făcute de ei în ascuns.

13. Dar toate, fiind date pe faţă, sunt arătate de lumină, pentru că ceea ce face ca totul să fie arătat este lumina.

14. De aceea zice: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi înviază dintre cei morţi şi Hristos va străluci peste tine.

15. Vedeţi deci cu grijă cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi,

16. răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele.

17. De aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare, ci fiţi umpluţi de Duh,

19. vorbind între voi cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastră,

20. mulţumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu şi Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos,

21. supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

22. Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului,

23. pentru că soţul este cap al soţiei, după cum şi Hristos este Cap al Adunării. El este Mântuitor al trupului.

24. Dar, după cum Adunarea este supusă lui Hristos, aşa şi soţiile soţilor lor, în toate.

25. Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea,

26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt,

27. ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur.

28. Astfel sunt datori şi soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile trupuri. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi.

29. Pentru că nimeni nu şi-a urât vreodată propria sa carne, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Adunarea:

30. pentru că suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa şi din oasele Sale.

31. „De aceea va lăsa omul pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia sa, şi cei doi vor fi un singur trup“,

32. Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos şi la Adunare.

33. Însă şi voi, fiecare, aşa să-şi iubească soţia, ca pe sine însuşi; şi soţia să se teamă de soţ.